învățat², ~ă [At: CORESI, EV. 14/1 / Pl: ~ați, ~e / E: învăța] 1 a Obișnuit cu ceva. 2 a Căruia i s-au transmis (sistematic) cunoștințe într-un anumit domeniu. 3 a Care a fost inițiat într-o meserie, artă, știință etc. 4 a (D. un animal) Dresat. 5 a Sfătuit. 6 a Care a ajuns prin muncă sistematică să cunoască o meserie, știință, limbă străină etc. 7 a (D. texte, cunoștințe, deprinderi) Care este studiat și reținut în memorie. 8 a Care a deprins o învățătură din ceva. 9 a Care a dobândit experiență. 10 a Care a fost făcut să se cumințească. 11 a (Înv) Făcut să înțeleagă preceptele unei religii, credințe etc. 12 a (Înv) Convertit la creștinism. 13 a Inițiat în religia creștină. 14 a Propovăduit. 15 a (D. textele religioase) Explicat. 16 a Determinat să facă ceva. 17 a Care știe multă carte Si: doct, instruit, erudit, savant. 18 sm Savant.

ÎNVĂȚÁT, -Ă, învățați, -te, adj. 1. Care știe multă carte; care posedă cunoștințe profunde; instruit, erudit, savant, doct, cultivat, cult; p. ext. priceput. A auzit că oamenii învățați sînt fericiți și voiește ca fiul său să ajungă un om învățat. DEMETRESCU, O. 102. Omul învățat înțelept va fi. CREANGĂ, A. 12. Era un om foarte învățat și cunoscut pe vremea lui. NEGRUZZI, S. I 245. ♦ (Substantivat) Savant. Ocupînd un loc de frunte printre marii învățați ai poporului romîn, Dimitrie Cantemir a fost totodată un patriot înflăcărat, un luptător activ pentru cauza eliberării țării sale de sub jugul, otoman. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Sosind la Paris, întîia... îngrijire fu a face cunoștința învățaților din astă capitală. NEGRUZZI, S. II 152. 2. (Despre texte, cunoștințe, deprinderi) Studiat și reținut în memorie. Un rol învățat. 3. Deprins, dedat, obișnuit (cu ceva). Nu-s cu dorul învățată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. 4. (Despre animale) Care poate fi utilizat la anumite treburi; dresat, domesticit, îmblînzit. S-a dus... să auză cum o fi cîntînd un măgar învățat. CARAGIALE, O. I 375. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1.

ÎNVĂȚÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A ÎNVĂȚA și A SE ÎNVĂȚA. 2) Care este specializat în cercetări științifice având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; savant. /v. a învăța

învățat a. 1. deprins (mai ales rău); 2. instruit: un copil învățat; 3. erudit: om învățat. ║ m. om învățat.

învățát, -ă adj. Instruit: elevĭ bine învățațĭ. Dresat: cîne învățat. Deprins: așa e el învățat: să bea cafea după prînz. Savant, erudit. Subst. Un învățat, un erudit.

*învățát¹ s. m., pl. învățáți

învățát adj. m., pl. învățáți; f. sg. învățátă, pl. învățáte

ÎNVĂȚÁT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor, (fig.) luminat. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. v. cult. 4. adj. v. memorizat. 5. adj. dresat. (Animal ~.)

ÎNVĂȚAT adj., s. 1. adj. citit, erudit, savant, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 2. s. cărturar, erudit, savant, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un celebru ~.) 3. adj. citit, cult, cultivat, educat, instruit, (rar) școlit, (înv.) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Un tînăr ~.) 4. adj. memorat, memorizat. (Poezie ~.) 5. adj. dresat. (Animal ~.)

Învățat ≠ incult, neinstruit, neînvățat, prost

HOMO DOCTUS IN SE SEMPER DIVITIAS HABET (lat.) omul învățat are totdeauna bogățiile în mintea sa – Fedru, „Fabulae”, 2, 7, 14.