întregit, ~ă [At: GORJAN, H. I, 122/1 / V: ~egat / Pl: -giți, -e / E: întregi] 1-2 a (Făcut să devină sau) devenit complet. 3 a Deplin. 4 a Unitar. 5 a Compus din nou Si: refăcut. 6 a (Înv) Însănătoșit. 7 a (Pex) Îngrășat. 8 a (Nob) Integrat. 9 av (Înv) Cu bine.

ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg, completat.

întregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: întreg] 1-2 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni deplin. 5-6 vtr (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Înv) A se însănătoși. 9 vr (Pex) A se îngrășa. 10 vr (Nob) A se integra.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 să întregeáscă

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă

ÎNTREGÍT adj. v. completat.

ÎNTREGIT adj. completat, împlinit, rotunjit. (Sumă ~.)

ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)