opțiuni
  • info

16 definiții pentru îngusta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare.

îngusta vtr [At: (a. 1762) URICARIUL, XVII, 154 / Pzi: ~tez / E: ml angustare] 1-2 A (se) face mai puțin lat. 3 (Fig) A (se) reduce. 4 (Fig) A se mărgini. 5 vr (Rar; d. pânză) A intra la apă.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) îngust. Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. ♦ Tranz. A face (mai) îngust, a face să piardă din lățime. 2. Tranz. Fig. A reduce, a micșora. Să credeți că nici îngustez, nici defaim rolul osmanlîilor. ODOBESCU, S. III 569.

A ÎNGUSTÁ ~éz tranz. A face să se îngusteze; a strâmta; a strânge. /<lat. angustare

A SE ÎNGUSTÁ se ~eáză intranz. A deveni (mai) îngust; a se reduce în lățime; a se strâmta; a se strânge. Haina s-a ~at. /<lat. angustare

îngustà v. 1. a (se) face îngust: 2. fig. a micșora meritele: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor OD. [Lat. ANGUSTARE].

îngustéz v. tr. (lat. angustare). Fac îngust, strîmtez. Fig. Micșorez, detractez: îngustez meritele cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngustá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngusteáză

îngustá vb., ind. prez. 1 sg. îngustéz, 3 sg. și pl. îngusteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGUSTÁ vb. 1. a strâmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gâtui, a se strâmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.)

ÎNGUSTÁ vb. v. micșora, reduce.

ÎNGUSTA vb. 1. a strîmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gîtui, a se strîmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

îngusta vb. v. MICȘORA. REDUCE.

A (se) îngusta ≠ a (se) lăți

A îngusta ≠ a lărgi

A se îngusta ≠ a se lărgi

Intrare: îngusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustare
  • ‑ngustare
  • îngustat
  • ‑ngustat
  • îngustatu‑
  • ‑ngustatu‑
  • îngustând
  • ‑ngustând
  • îngustându‑
  • ‑ngustându‑
 singular plural
  • îngustează
  • ‑ngustează
  • îngustați
  • ‑ngustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngustez
  • ‑ngustez
 (să)
  • îngustez
  • ‑ngustez
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (tu)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
 (să)
  • îngustezi
  • ‑ngustezi
  • îngustai
  • ‑ngustai
  • îngustași
  • ‑ngustași
  • îngustaseși
  • ‑ngustaseși
a III-a (el, ea)
  • îngustează
  • ‑ngustează
 (să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngusta
  • ‑ngusta
  • îngustă
  • ‑ngustă
  • îngustase
  • ‑ngustase
plural I (noi)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
 (să)
  • îngustăm
  • ‑ngustăm
  • îngustam
  • ‑ngustam
  • îngustarăm
  • ‑ngustarăm
  • îngustaserăm
  • ‑ngustaserăm
  • îngustasem
  • ‑ngustasem
a II-a (voi)
  • îngustați
  • ‑ngustați
 (să)
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustați
  • ‑ngustați
  • îngustarăți
  • ‑ngustarăți
  • îngustaserăți
  • ‑ngustaserăți
  • îngustaseți
  • ‑ngustaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngustează
  • ‑ngustează
 (să)
  • îngusteze
  • ‑ngusteze
  • îngustau
  • ‑ngustau
  • îngustară
  • ‑ngustară
  • îngustaseră
  • ‑ngustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngusta, îngustezverb

  • 1. A (se) face (mai) îngust. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strâmta antonime: lărgi lăți
    • format_quote Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. DLRLC
    • format_quote Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.