opțiuni
  • info

23 de definiții pentru îngreunare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuna. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

ÎNGREUNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuna. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.

îngreunare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: îngreuna] 1-11 Îngreuiere (1-11). 12 Trândăvie. 13 Inerție. 14 Agravare a bolii Si: îngreunat1 (14). 15 Înrăutățire a sănătății Si: îngreunat1 (15). 16 Indigestie.

ÎNGREUNÁRE s. f. Acțiunea de a îngreuna; împovărare, apăsare. Am văzut talente stinse sub îngreunarea vieții, În mizerie sleindu-și bărbăția tinereții. DEMETRESCU, O. 42. – Pronunțat: -gre-u-.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

îngrăuna v vz îngreuna

îngreona v vz îngreuna

îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.

ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri. ◊ Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.

A ÎNGREUNÁ ~éz tranz. 1) A face să se îngreuneze. 2) rar A încărca cu greutăți mari. 3) fig. A face să devină greu de îndeplinit; a complica. 4) pop. A lăsa gravidă. /<lat. ingrevinare

A SE ÎNGREUNÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) greu. /<lat. ingrevinare

îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].

îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngreunáre (-gre-u-) s. f., g.-d. art. îngreunắrii

îngreunáre s. f. (sil. -gre-u-), g.-d. art. îngreunării

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

îngreuná vb. (sil. -gre-u-), ind. prez. 1 sg. îngreunéz, 3 sg. și pl. îngreuneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGREUNÁRE s. v. împovărare.

ÎNGREUNARE s. împovărare. (~ unui cal.)

ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

îngreuna vb. v. ÎNSĂRCINA.

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

Intrare: îngreunare
îngreunare substantiv feminin
  • silabație: în-gre-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngreunare
  • ‑ngreunare
  • îngreunarea
  • ‑ngreunarea
plural
  • îngreunări
  • ‑ngreunări
  • îngreunările
  • ‑ngreunările
genitiv-dativ singular
  • îngreunări
  • ‑ngreunări
  • îngreunării
  • ‑ngreunării
plural
  • îngreunări
  • ‑ngreunări
  • îngreunărilor
  • ‑ngreunărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngreunare, îngreunărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îngreuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apăsare împovărare
    • format_quote Am văzut talente stinse sub îngreunarea vieții, În mizerie sleindu-și bărbăția tinereții. DEMETRESCU, O. 42. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngreuna DEX '09 DEX '98

îngreuna, îngreunezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împovăra îngreuia însărcina antonime: ușura
    • format_quote A îngreunat calul cu multe poveri. DLRLC
    • format_quote Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A produce o senzație de greutate, de apăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
      • format_quote Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngreuia
    • format_quote În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.