însărcina [At: TETRAEV. (1574), 218 / Pzi: ~nez / E: în- + sarcină] 1 vt A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni. 2 vr A lua asupra sa o sarcină. 3 vf A face ca o femeie să devină gravidă. 4 vt A împuternici.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. A da, a încredința cuiva îndeplinirea unei lucrări, a unei munci (de răspundere); a da cuiva o sarcină. Costache Spînu fu însărcinat să construiască barăci de-a lungul traseului pentru adăpostul materialelor și mașinilor. JIANU, C. 173. Cuconu Alecu m-au însărcinat să-l dau d-tale [răvașul]. ALECSANDRI, T. I 71. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină, a se angaja la o lucrare. Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. Se însărcină să aducă trăsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.

A ÎNSĂRCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină

însărciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asupră-și.

însărcinéz v. tr. (d. sarcină). Daŭ cuĭva o sarcină, o misiune, un ordin: ministeru l-a însărcinat să cerceteze. Îngreunez, fac gravidă. V. refl. Mă oblig să, mă angajez să.

însărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 însărcineáză

însărciná vb., ind. prez. 1sg. însărcinéz, 3 sg. însărcineáză

însărcinez.

ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)

ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.

ÎNSĂRCINA vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a (se) adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (S-a ~ să facă următoarele...) 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)

însărcina vb. v. ÎMPOVĂRA. ÎNGREUNA.