opțiuni
  • info

12 definiții pentru înghiontit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

înghioldi vt vz înghionti

înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.

A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti

A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 să înghionteáscă

înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci.

ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

Intrare: înghiontit
înghiontit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitul
  • înghiontitu‑
  • ‑nghiontitul
  • ‑nghiontitu‑
  • înghiontită
  • ‑nghiontită
  • înghiontita
  • ‑nghiontita
plural
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghiontiții
  • ‑nghiontiții
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitele
  • ‑nghiontitele
genitiv-dativ singular
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitului
  • ‑nghiontitului
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitei
  • ‑nghiontitei
plural
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghiontiților
  • ‑nghiontiților
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitelor
  • ‑nghiontitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înghionti, înghiontescverb

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ghionti lovi îmboldi îmbrânci
    • format_quote Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. DLRLC
    • format_quote Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111. DLRLC
etimologie:
  • În + ghionti DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.