îngemănat, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: îngenat / Pl: ~ați, ~e / E: îngemăna] 1 Unit. 2 Împreunat². 3 Amestecat. 4 (D. crengile unui arbore) Care răsar și cresc din aceeași tulpină Si: (înv) îngemănărat. 5-6 (D. fructe, ramuri, copaci) Care cresc (laolaltă sau) lipite. 7 (Pop) Geamăn. 8 (D. drumuri) Bifurcat. 9 (Înv; d. copita unui animal) Despicată.

ÎNGEMĂNÁT, -Ă, îngemănați, -te, adj. (Mai ales poetic) Unit, împreunat, îmbinat. Acest vînt cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate. SADOVEANU, N. P. 220. Săbiile, îngemănate, le învălui singurel în sac. id. Z. C. 316. Ce minunat ar fi... dacă inima și creierul ar fi rămas împreună îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfîșie inima. REBREANU, P. S. 125.

ingemena v vz îngemăna

îngemăna [At: BIBLIA (1688) 136² / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.

!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 să îngemănéze

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene

ÎNGEMĂNÁT adj. 1. v. unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

ÎNGEMĂNAT adj. 1. îmbinat, împreunat, reunit, unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.

ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)