înfoiat¹ sn [At: DA / V: ~oit / Pl: ~uri / E: înfoia] 1-3 Înfoiere (1-3). 4 Îngâmfare. 5-10 Înfoiere (5-10).

înfoiat², ~ă a [At: (a. 1713) ap. 171/2 / P: ~fo-iat / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: înfoia] 1 Umflat asemenea foalelor. 2 (D. animale) Cu penele sau blana răsfirate. 3 Îngâmfat. 4 (D. păr. cap) Neîngrijit. 5 (D. ape) Crescut. 6 (D. haine) Larg și creț. 7 (Îrg; d. piele) Bășicat. 8 (D. pomi) Cu frunză bogată. 9 (D. pământ) Afânat. 10 (D. materiale săpate, sparte, sfărâmate etc.) Cu volumul mai mare decât cel inițial. 11 (Cui; d. plăcinte) Cu multe foi.

ÎNFOIÁT,-Ă, înfoiați, -te, adj. 1. (Despre păr, despre coada sau coama animalelor, despre penele păsărilor) Umflat (ca niște foale), răsfirat, zbîrlit. O veveriță cu coada înfoiată. ▭ Cu aripile înfoiate, cu creasta înălțată, cu ochii de mărgele privind trufaș spre cer, cocoșul a străpuns zorile: Cucurigu! PAS, L. II 49. ♦ (Despre haine) Care stă departe de trup, larg, creț, învolt. Se îmbulzeau... jupînese cu rochiile înfoiate. C. PETRESCU, A. R. 7. 2. (Despre pămînt) Afînat. Grăpatul... are de scop de a netezi bucata arată... și de a îndesa sau pături pămîntul înfoiat prin arare. PAMFILE, A. R. 61. ♦ (Regional, despre ape) Care și-a mărit volumul; crescut, revărsat. Se făcu din ea o apă mare, o dunăre! dar nu mai era lată, dar nu mai era-nfoiată! RETEGANUL, P. I 40. 3. (Rar, despre copaci sau ramuri) Cu frunză bogată. Arabescuri... formate din ramuri înfoiate. ODOBESCU, S. II 188. Paltin înfoiat, Subțire și nalt. TEODORESCU, P. P. 459. ◊ Varză înfoiată = varză cu foile afînate, cu miezul rar, neîndesat.

ÎNFOIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNFOIA și A SE ÎNFOIA. 2) (despre haine) Care este larg și creț. /v. a (se) înfoia

înfoiat a. cu foi multe: plăcinte înfoiate.

ÎNFOIÁ, înfói, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afăna. [Pr.: -fo-ia. – Prez. ind. și: înfoiéz] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).

înfoia [At: LB / V: (cscj) ~oi / Pzi: înfoi / E: ml *infolliare] 1-2 vtr A (se) desface asemenea foalelor. 3 vr (D. păsări) A-și răsfira penele. 4 vr A se învârti de colo-colo Si: a se roti. 5 vr (Fig; d. oameni) A se fuduli. 6 vr (D. pământ și alte materiale) A se afâna. 7 vr (Reg; d. cai) A ciuli urechile. 8 vr (D. materii) A se îmbiba de apă. 9 vi (D. plante) A se învoita (1). 10 vr (D. haine, piele, scoarța pomilor; fig; d. pântece) A se umfla. 11 vr (D. femei) A purta haine înfoiate, cu multe fuste.

ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦ Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță. 2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afâna. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).

ÎNFOIÁ, înfoiez și înfói, vb. I. 1. Refl. (Despre părul oamenilor și despre blana, coada sau coama animalelor) A se umfla (ca niște foale), a se răsfira, a se zburli. ◊ Tranz. Iepușoara prinse a bate din tuspatru picioarele și-a sforăi, înfoindu-și coama. CAMILAR, N. I 224. Un vînt mare abura, Chica lui Gruia înfoia, Și turcu cînd îl vedea, De frica lui se îneca. ȘEZ. IX 173. ♦ (Despre păsări) A-și umfla penele. Cocoșul își trase capul de sub aripă, se înfoie. CAMILAR, N. II 251. Ați necăjit într-o zi... un păun care s-a înfoiat pe dată. PAS, Z. I 47. ◊ Tranz. Curcanii își înfoiau aripile spre cînii legați în lanțuri. CAMILAR, TEM. 240. ♦ Fig. (Despre oameni) A-și da aere. Ba da, ba da... se înfoie Neculăieș. SADOVEANU, P. M. 17. ♦ A se învîrti de colo-colo, a se roti. Pe lîngă ei se înfoiau, cu mîna la bărbie, cu spaimă de vrăbii în priviri, femeile. PAS, L. I 15. 2. Refl. (Despre pămînt și alte materiale) A-și mări volumul prin mărirea golurilor dintre granule (la săpare, la măcinare, prin absorbție de apă etc.). 3. Tranz. A întinde, a desface (ca pe niște foale). Înfoie armonica, scoțînd un început de cîntec prelung, sfîșietor. CAMILAR, N. II 197.

A ÎNFOIÁ înfói și înfoiéz tranz. 1) A face să se înfoaie. 2) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pământ) A face mai puțin îndesat; a afâna. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare

A SE ÎNFOIÁ mă înfói intranz. 1) (despre părul oamenilor, despre blana animalelor, penele păsărilor etc.) A se ridica în sus și a se răsfira; a se desface. 2) fig. A lua o poziție de superioritate, atribuindu-și calități improprii. [Sil. -fo-ia; Și înfoiez] /<lat. infolliare

înfoià v. 1. a (se) acoperi cu foi; 2. a coase cu foi: a înfoia rochea; 3. a se umfla: s’a înfoiat ca varza PANN.

înfoĭéz v. tr. (d. foĭ, foale maĭ degrabă de cît d. foaĭe, foĭ). Împufez, afînez, fac să se unfle orĭ să se înalțe: a înfoĭa o rochie, tutunu.

!înfoiá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfoáie, 1 pl. înfoiém; conj. să înfoáie; ger. înfoínd

înfoiá vb., ind. prez. 1 sg. înfói/înfoiéz, 3 sg. și pl. înfoáie/înfoiáză, 1 pl. înfoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. înfoiéze; ger. înfoínd

înfoiez, -foiam 1 imp., -foiat prt., -foiere inf. s.

ÎNFOIÁT adj. 1. v. învolt. 2. răsfirat, umflat, zbârlit. (Pasăre cu coada ~.) 3. învolt, umflat. (Fustă ~.) 4. v. bufant.

ÎNFOIÁT adj. v. afânat, moale, poros, pufos, rar.

ÎNFOIAT adj. 1. bătut, bogat, învolt, rotat, (reg.) revărsat. (Ghiveci cu flori ~.) 2. răsfirat, umflat, zbîrlit. (Pasăre cu coada ~.) 3. învolt, umflat. (Fustă ~.) 4. bufant, umflat. (O croială ~ la pantaloni.)

înfoiat adj. v. AFÎNAT. MOALE. POROS. PUFOS. RAR.

ÎNFOIÁ vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)

ÎNFOIÁ vb. v. afâna, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, roti, semeți.

ÎNFOIA vb. 1. a se învolta. (Floarea se ~.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbîrli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se ~.)

înfoia vb. v. AFÎNA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. ROTI. SEMEȚI.