AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

afânat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: afâna] 1 (D. pământ, zăpadă) Care este mai puțin compact Vz înfoiat. 2 (Rar; d. pâine, cozonaci etc.) Cu miezul poros.

afânát,-ă adj. (despre pământ, zăpadă etc.) Care este mai puțin compact. Așteptam culcat plescăind îndesat și metalic în pământul afânat al miriștii (CA. PETR.). • -ți, -te./v. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.

AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afâna.

afânat a. și adv. rar, rărit: lulea umplută afânat cu tutun.

AFÎNÁT, -Ă, afinați, -te, adj. (Despre pămînt, zăpadă etc., în opoziție cu îndesat) Așezat rar, rărit, înfoiat. Bolta norilor s-a spart și soarele dimineții dogorea cu puteri proaspete, stîrnind pe sub zăpezile mari și afinate șuvoaie tulburi. GALAN, Z. R. 304. Toți vedeau milioanele de bobi plesnind, săltîndu-se din glia afinată, scoțînd la lumina soarelui milioane de firișoare verzi. CAMILAR, TEM. 379. Un car cu lemne este afinat dacă lemnele sînt... așezate astfel încît numai se pare că sînt multe. La HEM.

afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat.

AFÂNÁT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.

AFÎNAT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărînos, (reg.) puhav. (Pămînt ~.) 2. pufos, (rar) spumos. (Un aluat ~.)