opțiuni
  • info

16 definiții pentru îndobitocit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci.

ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care și-a pierdut facultățile intelectuale și morale; prostit. – V. îndobitoci.

îndobitocit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndobitoci] 1 Care și-a pierdut facultățile intelectuale Si: prostit, tâmpit, (rar) abrutizat, decăzut. 2 Care nu mai respectă nici un principiu moral. 3 Care nu mai are nici o deprindere civilizată.

ÎNDOBITOCÍT, -Ă, îndobitociți, -te, adj. Care se află în stare de îndobitocire, cu puterile morale scăzute; prostit.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

  1. În original a (se) prosti2, dar acest sens este sinonim cu a cerși. — gall

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

îndobitoci vrt [At: CADE / Pzi: ~cesc / E: în- + dobitoc] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă facultățile intelectuale Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi, (rar) a (se) abrutiza. 3-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă orice principii morale. 5-6 (A deveni sau) a face să devină total necivilizat.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Tranz. A face să-și piardă facultățile intelectuale; a degrada moralicește; a prosti, a tîmpi.

A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc

A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc

îndobitocì v. a abrutiza. [V. dobitoc].

îndobitocésc v. tr. Prefac în dobitoc, abrutizez: beția te îndobitocește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndobitocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 să îndobitoceáscă

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDOBITOCÍT adj. 1. prostit, tâmpit. (Om ~.) 2. v. abrutizat.

ÎNDOBITOCIT adj. prostit, tîmpit. (Om ~.)

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.

ÎNDOBITOCI vb. a (se) prosti, a (se) tîmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti.

Intrare: îndobitocit
îndobitocit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndobitocit
  • ‑ndobitocit
  • îndobitocitul
  • îndobitocitu‑
  • ‑ndobitocitul
  • ‑ndobitocitu‑
  • îndobitocită
  • ‑ndobitocită
  • îndobitocita
  • ‑ndobitocita
plural
  • îndobitociți
  • ‑ndobitociți
  • îndobitociții
  • ‑ndobitociții
  • îndobitocite
  • ‑ndobitocite
  • îndobitocitele
  • ‑ndobitocitele
genitiv-dativ singular
  • îndobitocit
  • ‑ndobitocit
  • îndobitocitului
  • ‑ndobitocitului
  • îndobitocite
  • ‑ndobitocite
  • îndobitocitei
  • ‑ndobitocitei
plural
  • îndobitociți
  • ‑ndobitociți
  • îndobitociților
  • ‑ndobitociților
  • îndobitocite
  • ‑ndobitocite
  • îndobitocitelor
  • ‑ndobitocitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndobitocit, îndobitocităadjectiv

etimologie:
  • vezi îndobitoci DEX '98 DEX '09

îndobitoci, îndobitocescverb

etimologie:
  • În + dobitoc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.