opțiuni
  • info

18 definiții pentru îndobitocire

din care

Explicative DEX

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.

îndobitocire sf [At: DA / Pl: -ri I E: îndobitoci] 1 Pierdere a facultăților intelectuale. 2 Pierdere a oricăror principii morale. 3 Pierdere a tuturor deprinderilor civilizate.

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Faptul de a îndobitoci.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

  1. În original a (se) prosti2, dar acest sens este sinonim cu a cerși. — gall

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

îndobitoci vrt [At: CADE / Pzi: ~cesc / E: în- + dobitoc] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă facultățile intelectuale Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi, (rar) a (se) abrutiza. 3-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă orice principii morale. 5-6 (A deveni sau) a face să devină total necivilizat.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Tranz. A face să-și piardă facultățile intelectuale; a degrada moralicește; a prosti, a tîmpi.

A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc

A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc

îndobitocì v. a abrutiza. [V. dobitoc].

îndobitocésc v. tr. Prefac în dobitoc, abrutizez: beția te îndobitocește.

Ortografice DOOM

îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii

îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii

îndobitocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 să îndobitoceáscă

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă

Relaționale

ÎNDOBITOCÍRE s. 1. prostire, tâmpire. 2. v. abrutizare.

ÎNDOBITOCIRE s. prostire, tîmpire.

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.

ÎNDOBITOCI vb. a (se) prosti, a (se) tîmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti.

Intrare: îndobitocire
îndobitocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndobitocire
  • ‑ndobitocire
  • îndobitocirea
  • ‑ndobitocirea
plural
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirile
  • ‑ndobitocirile
genitiv-dativ singular
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirii
  • ‑ndobitocirii
plural
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirilor
  • ‑ndobitocirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndobitocire, îndobitocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndobitoci DEX '98 DEX '09

îndobitoci, îndobitocescverb

etimologie:
  • În + dobitoc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.