opțiuni
  • info

18 definiții pentru încărunțire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRUNȚÍRE s. f. Faptul de a încărunți. – V. încărunți.

ÎNCĂRUNȚÍRE s. f. Faptul de a încărunți. – V. încărunți.

încărunțire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: încărunți] 1 Albire a părului Si: încărunțit1 (1). 2 (Pex) Îmbătrânire a unei persoane Si: încărunțit1 (2).

ÎNCĂRUNȚÍRE, încărunțiri, s. f. Faptul de a încărunți.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

încărunți vi [At: GORJAN, H. IV, 121 / Pzi: ~țesc / E: în- + cărunt] 1 (D. păr) A deveni cărunt. 2 (D. persoane) A începe să albească la păr. 3 (Pex; d. persoane) A îmbătrâni.

CĂRUNTÁ vb. I v. încărunți.

CĂRUNȚÍ vb. IV v. încărunți.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, p. ext. a îmbătrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. ◊ Tranz. Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. – Variante: (învechit) căruntá, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), vb. I, cărunțí (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323) vb. IV.

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.

A ÎNCĂRUNȚÍ ~ésc 1. intranz. A deveni cărunt; a însuri. ~it înainte de vreme. 2. tranz. (ființe) A face să devină cărunt; a însuri. /în + cărunt

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m’aŭ încărunțit suferințele.

încărunțésc, V. cărunțesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încărunțíre s. f., g.-d. art. încărunțírii

încărunțíre s. f., g.-d. art. încărunțírii

încărunțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțésc, imperf. 3 sg. încărunțeá; conj. prez. 3 să încărunțeáscă

încărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțésc, imperf. 3 sg. încărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încărunțeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCĂRUNȚÍ vb. 1. (pop.) a suri, (înv.) a însuri. (I-a ~ părul.) 2. a albi, a cărunți. (Ce tare ai ~!)

ÎNCĂRUNȚI vb. 1. (pop.) a suri, (înv.) a însuri. (I-a ~ părul.) 2. a albi, a cărunți. (Ce tare ai ~!)

Intrare: încărunțire
încărunțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărunțire
  • ‑ncărunțire
  • încărunțirea
  • ‑ncărunțirea
plural
  • încărunțiri
  • ‑ncărunțiri
  • încărunțirile
  • ‑ncărunțirile
genitiv-dativ singular
  • încărunțiri
  • ‑ncărunțiri
  • încărunțirii
  • ‑ncărunțirii
plural
  • încărunțiri
  • ‑ncărunțiri
  • încărunțirilor
  • ‑ncărunțirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încărunți, încărunțescverb

  • 1. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albi cărunți suri însuri
    • format_quote Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. DLRLC
    • format_quote poetic Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. DLRLC
etimologie:
  • În + cărunt DEX '98 DEX '09

încărunțire, încărunțirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a încărunți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi încărunți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.