3 definiții pentru cărunțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărunțésc, imperf. 3 sg. cărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărunțeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRUNȚÍ vb. v. încărunți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cărunțire
cărunțire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cărunți, cărunțescverb
- 1. Încărunți. DEX '09 DEX '98sinonime: încărunți
etimologie:
- cărunt DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.