16 definiții pentru împăunare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.

ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Acțiunea de a se împăuna. [Pr.: -pă-u-] – V. împăuna.

împăunare sf [At: DEX / P: ~pă-u~ / Pl: ~nări / E: împăuna] 1-2 Așezare a penelor (de păun) la pălărie. 3 (Pex) Împodobire. 4 (Pex) Împestrițare. 5 (Fig) Fudulire.

ÎMPĂUNÁRE, împăunări, s. f. Faptul de a se împăuna.

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. A se făli, a se mândri, a se fuduli. [Pr.: -pă-u-] – În + păun (după fr. pavaner).

împăuna [At: RUSSO, S. 103 / V: păuna, păuni / P: ~pă-u~ / Pzi: ~nez / E: în- +păun cf fr pavaner] 1 vt A pune pene (de păun) la pălărie. 2 vt (Pex) A împodobi. 3 vt (Pex) A împestrița. 4 vr (Fig) A se făli.

ÎMPĂUNÁ, împăunez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A face paradă (de ceva); a se fuduli, a se făli (cu ceva ce aparține altuia). S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103.

A SE ÎMPĂUNÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul (ca un păun); a se înfumura; a se îngâmfa. ~ cu succesele altuia. 2) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se înfumura; a se îngâmfa. [Sil. -pă-u-] /în + păun

împăunéz (mă) v. refl. (d. păun). Mă fudulesc cu, mă îngînf de: se împăunează cu numele de nobil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăunáre (-pă-u-) s. f., g.-d. art. împăunắrii; pl. împăunắri

împăunáre s. f. (sil. -pă-u-), g.-d. art. împăunării; pl. împăunări

!împăuná (a se ~) (-pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se împăuneáză

împăuná vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 1 sg. împăunéz, 3 sg. și pl. împăuneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împăunéze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂUNÁRE s. v. îngâmfare.

ÎMPĂUNÁ vb. v. îngâmfa.

ÎMPĂUNA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împăuna, împăunez v. r. a se făli, a se mândri, a se fuduli

Intrare: împăunare
împăunare substantiv feminin
  • silabație: îm-pă-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăunare
  • ‑mpăunare
  • împăunarea
  • ‑mpăunarea
plural
  • împăunări
  • ‑mpăunări
  • împăunările
  • ‑mpăunările
genitiv-dativ singular
  • împăunări
  • ‑mpăunări
  • împăunării
  • ‑mpăunării
plural
  • împăunări
  • ‑mpăunări
  • împăunărilor
  • ‑mpăunărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăuna, împăunezverb

  • 1. A se făli, a se mândri, a se fuduli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a împăunat cu un trofeu pe care nu l-a dobîndit el. Steagul fusese cucerit, de un soldat. PAS, L. I 328. DLRLC
    • format_quote Auzind băiatul nostru că ucigașii lui se împăunau cu isprăvile sale, se scîrbi foarte mult. POPESCU, B. II 103. DLRLC
etimologie:

împăunare, împăunărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se împăuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngâmfare
etimologie:
  • vezi împăuna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.