2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
tunări vi [At: CADE / Pzi: ~resc / E: tunar] (Îvr) A tuna (19).
TUNĂRÍ, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A trage cu tunul, a bombarda.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUNĂRÍ, tunăresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A trage cu tunul; a bombarda. – Din tunar.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A TUNĂRÍ ~ésc intranz. A fi tunar. /Din tunar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNÁ, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
A TUNÁ pers. 3 túnă intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a țipa. ◊ ~ și a fulgera a-și descărca mânia prin țipete și strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tuná vb., ind. prez. 3 sg. túnă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TUNÁ vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și ~.) 2. v. bubui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUNÁ vb. v. detuna, trăsni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tunări, tunărescverb
- 1. A trage cu tunul. DLRLCsinonime: bombarda
- 2. A fi tunar. NODEX
etimologie:
- tunar DLRM
tuna, tunverb
-
- Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. DLRLC
- Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
- Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128. DLRLC
- Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. DLRLC
- Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. DLRLC
- De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. LIT. POP. I 72. DLRLC
- A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc având aceleași defecte. DLRLC
- Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. DLRLC
-
-
- 2. (În imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trăsni
- Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
- Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. DLRLC
- Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
- Blăstemul țării tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120. DLRLC
-
-
- Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. DLRLC
- Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II 15. DLRLC
- 3.1. (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsuna
- Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. V. 133. DLRLC
- Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
- Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
-
-
- 4. A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. DLRLC
- Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87. DLRLC
-
etimologie:
- tonare DEX '09 DEX '98
tuna, tunverb
- 1. A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna. DLRLC
- Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. MAT. FOLK. 1010. DLRLC
- Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. DLRLC
- Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
- (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108. DLRLC
- A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. DLRLC
- A tuna în groapă = muri. DLRLCsinonime: muri
- Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133. DLRLC
-
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.