săpunit², ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) sopon~ / Pl: ~iți, ~e / E: săpuni] 1 Care este frecat cu (apă și cu) săpun (1). 2 Care este acoperit cu clăbuci de săpun (1) (pentru a fi curățat). 3 (Pex) Spălat cu săpun (1). 4 (Reg) Curat (prin spălare cu săpun). 5 (Spc) Care este muiat în clăbuci de săpun (1) înainte de ras.

săpunit¹ sn [At: DDRF / V: (reg) sopon~ / E: săpuni] 1-2 Săpunire (1-2).

SĂPUNÍT¹ s. n. Săpuneală (1).

SĂPUNÍT², -Ă, săpuniți, -te, adj. 1. Frecat cu săpun, acoperit cu clăbuci de săpun. 2. Fig. (Rar) Curat, îngrijit; p. ext. sclivisit, spilcuit. Bolnavii... îmbrăcați în cămăși curate, săpuniți și periați, așteptau. C. PETRESCU, Î. II 70.

SĂPUNÍ, săpunesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl, A (se) freca cu săpun, a (se) acoperi cu clăbuci de săpun. ♦ Spec. A (-și) muia barba cu clăbuci de săpun înainte de a o rade. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face cuiva observații aspre; a mustra; a certa. – Din săpun.

sapuni v vz săpuni

săponi^[1] v vz săpuni corectată

săpuna v vz săpuni

săpuni [At: ANON. CAR / V: (rar) ~na, (reg) saponi^[1], sap~, soponi, sop~, sorponi, sup~ / Pzi: ~nesc / E: săpun] 1-2 vtr A (se) freca (cu apă și) cu săpun (1). 3-4 vtr A (se) acoperi cu clăbuci de săpun (pentru a spăla sau pentru a se spăla). 5-6 vtr (Pex) A (se) spăla cu săpun (1). 7-8 vtr (Spc) A(-și) muia barba cu clăbuci de săpun înainte de ras. 9 vt (Fig) A critica (cu asprime) Si: a dojeni, a certa, a mustra¹. 10 vt A trage o săpuneală (4).

soponi v vz săpuni

soponit¹ sn vz săpunit¹

soponit², ~ă a vz săpunit²

SĂPUNÍ, săpunesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) freca cu săpun, a (se) acoperi cu clăbuci de săpun. ♦ Spec. A (-și) muia barba cu clăbuci de săpun înainte de a o rade. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face cuiva observații aspre; a mustra; a certa. – Din săpun.

SĂPUNÍ, săpunesc, vb. IV. Tranz. 1. A freca cu săpun, a acoperi cu clăbuci de săpun, pentru a spăla. Tu, bade, așa-ai gîndit, Că dacă mă vei urî, Eu portul mi l-oi cerni. Da cum focul să-l cernesc, Că mai tare-l săpunesc, Cu săpun de la Turda, Măi bădiță-n ciuda ta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. ♦ A muia barba cu clăbuci de săpun, înainte de a o rade. Cu o oglindă pe genunchi și cu ligheanul alături, Ion Ozun își săpunește barba îndelung. C. PETRESCU, C. V. 216. ♦ (Rar) A spăla. (Atestat în forma soponi) Schimburile-ți s-or negri, Cine ți le-a soponi? MARIAN, la TDRG. 2. Fig. A mustra, a certa (pe cineva), a face (cuiva) observații aspre; a trage o săpuneală. – Variantă: (Transilv., Bucov.) soponí vb. IV.

SOPONÍ vb. IV v. săpuni.

SOPONÍ vb. IV. v. săpuni.

A SĂPUNÍ ~ésc tranz. 1) (corpul, părți ale lui, rufe etc.) A da cu săpun. 2) fig. fam. (persoane) A supune unei critici aspre. /Din săpun

săpunì v. 1. a curăța cu săpun rufe; 2. a unge barba cu săpun înainte de a o rade.

săpunésc v. tr. (d. săpun). Frec cu spumă de săpun: a săpuni rufele, a săpuni barba ca să se moaĭe pentru ras.

săpunít s. n.

săpunít s. n.

săpuní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săpunésc, imperf. 3 sg. săpuneá; conj. prez. 3 să săpuneáscă

săpuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. săpunésc, imperf. 3 sg. săpuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. săpuneáscă

SĂPUNÍT s. săpunire, (rar) săpuneală. (~ul corpului cuiva, la îmbăiere.)

SĂPUNIT s. săpunire, (rar) săpuneală. (~ corpului cuiva, la îmbăiere.)

SĂPUNÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.

săpuni vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA.