străflocat, ~ă [At: PLEȘOIANU, T. II, 98/18 / V: (reg) ~rof~, ~roflocit, ~rofo~, ~rofoclat / Pl: ~ați, ~e / E: străfloca] 1 a (Îrg; d. păr) Ciufulit (2). 2 a (Mun; d. oameni; îf stroflocit) Cu părul ciufulit. 3 sfa (Olt) Femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4 sfa (Olt; fig) Moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

străfloca [At: DR. V, 294 / V: ~foca, ~rof~, ~rofloci, ~rofo~, ștofloci, ștrofloci / Pzi: străfloc / E: stră- + floc] 1-2 vtr A (se) zbârli. 3-4 vtr A (se) ciufuli (1). 5 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A scărmăna (1). 6 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A flocăi¹ (1). 7 vr (Trs; d. curcani; îf strofoca) A se înfoia. 8-9 vtr A (se) părui¹. 10-11 vtr A (se) bate (59-60).

străfoca v vz străfloca

strofloca v vz străfloca

stroflocat, ~ă a vz străflocat

strofloci v vz străfloca

stroflocit², ~ă a vz străflocat

stroflocit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: strofloci] (Mun) 1 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ A bate (59). 2 (Cu sens atenuat; îe) A lua (pe cineva) la ~ A certa (1).

strofoca v vz străfloca

strofocat, ~ă a vz străflocat

strofoclat, ~ă a vz străflocat

străflóc, a -á v. tr. (d. floc. – Străfloacă, să -oace). Olt. Flocăĭesc răŭ: ĭ-aŭ străflocat dulăiĭ cojocu (NPl. Ceaur, 13).

STRĂFLOCÁT adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

străflocat adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

STRĂFLOCÁ vb. v. părui.

străfloca vb. v. PĂRUI.

străflocát, -ă, adj. 1. (înv. și reg.; despre păr) ciufulit. 2. (reg.; în forma: stroflocit; despre oameni) cu părul ciufulit. 3. (substantivat, f. art.; reg.) femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4. (fig.; substantivat, f. art.; reg.) moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

străflocá, străflóc, vb. I (reg.) 1. a (se) zbârli; a (se) ciufuli. 2. (despre fulgi, lână) a scărmăna; a flocăi. 3. (refl.; în forma: strofoca; despre curcani) a se înfoia. 4. a (se) părui, a (se) bate.

stroflocí, stroflocésc, vb. IV (reg.) V. străfloca.

stroflocít s.n. (reg.; în loc. vb.) a lua la stroflocit (pe cineva) = a bate, a certa.

strofoca, strofoc v. r. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-și da silința.