străflocat, ~ă [At: PLEȘOIANU, T. II, 98/18 / V: (reg) ~rof~, ~roflocit, ~rofo~, ~rofoclat / Pl: ~ați, ~e / E: străfloca] 1 a (Îrg; d. păr) Ciufulit (2). 2 a (Mun; d. oameni; îf stroflocit) Cu părul ciufulit. 3 sfa (Olt) Femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4 sfa (Olt; fig) Moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

stroflocat, ~ă a vz străflocat

stroflocit¹ sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: strofloci] (Mun) 1 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ A bate (59). 2 (Cu sens atenuat; îe) A lua (pe cineva) la ~ A certa (1).

stroflocit², ~ă a vz străflocat

strofocat, ~ă a vz străflocat

strofoclat, ~ă a vz străflocat

STRĂFLOCÁT adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.

străflocat adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. NEÎNGRIJIT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

străflocát, -ă, adj. 1. (înv. și reg.; despre păr) ciufulit. 2. (reg.; în forma: stroflocit; despre oameni) cu părul ciufulit. 3. (substantivat, f. art.; reg.) femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4. (fig.; substantivat, f. art.; reg.) moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).

stroflocít s.n. (reg.; în loc. vb.) a lua la stroflocit (pe cineva) = a bate, a certa.