3 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

POBEDÍT s. m. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare. – Din rus. pobedit.

POBEDÍT, pobediți, s. m. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare. – Din rus. pobedit.

POBEDÍT s. n. Metal dur, folosit pentru încărcarea tăișului uneltelor supuse la uzură mare (sfredele, freze etc.).

POBEDÍT s.n. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate foarte mare. [< rus. pobedit].

POBEDÍT s. n. carbură de wolfram și cobalt, cu duritate foarte mare. (< rus. pobedit)

pobedi vt [At: PSALT. 184 / V: ~vedi[1] / Pzi: ~desc / E: slv побѣдити] (Înv) 1 A învinge. 2 A supune. corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~vedi~ LauraGellner

povedi2 v vz pobedi

pobedésc v. tr. (vsl. po-bĭediti. V. podidesc). L. V. Înving.

Ortografice DOOM

pobedít s. m.

pobedít s. m., pl. pobedíți

Relaționale

POBEDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, ocupa, subjuga, supune.

pobedi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OCUPA. SUBJUGA. SUPUNE.

Etimologice

pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv.Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea).

Intrare: pobedit (part.)
pobedit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
  • pobedi
  • pobedita
plural
  • pobediți
  • pobediții
  • pobedite
  • pobeditele
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
  • pobedite
  • pobeditei
plural
  • pobediți
  • pobediților
  • pobedite
  • pobeditelor
vocativ singular
plural
pobedire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedire
  • pobedirea
plural
  • pobediri
  • pobedirile
genitiv-dativ singular
  • pobediri
  • pobedirii
plural
  • pobediri
  • pobedirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pobedit (s.m.)
pobedit1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
plural
  • pobediți
  • pobediții
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
plural
  • pobediți
  • pobediților
vocativ singular
plural
Intrare: pobedi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobedi
  • pobedire
  • pobedit
  • pobeditu‑
  • pobedind
  • pobedindu‑
singular plural
  • pobedește
  • pobediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobedesc
(să)
  • pobedesc
  • pobedeam
  • pobedii
  • pobedisem
a II-a (tu)
  • pobedești
(să)
  • pobedești
  • pobedeai
  • pobediși
  • pobediseși
a III-a (el, ea)
  • pobedește
(să)
  • pobedească
  • pobedea
  • pobedi
  • pobedise
plural I (noi)
  • pobedim
(să)
  • pobedim
  • pobedeam
  • pobedirăm
  • pobediserăm
  • pobedisem
a II-a (voi)
  • pobediți
(să)
  • pobediți
  • pobedeați
  • pobedirăți
  • pobediserăți
  • pobediseți
a III-a (ei, ele)
  • pobedesc
(să)
  • pobedească
  • pobedeau
  • pobedi
  • pobediseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pobedit, pobedițisubstantiv masculin

  • 1. Carbură de wolfram și cobalt, cu duritate mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pobedit

Visit YouGlish.com