învoalbe [At: PSALT. 210/7 / V: (cscj) ~volba, ~volva, ~volma, ~volbi, ~vulbi / Pzi: învolb / E: ml involvo] 1-2 vtr (D. apă, nori, valuri, praf) A (se) învolbura. 3 vr (D. păsări; îf ~volva) A se înălța. 4 vr (D. ființe) A se învârti. 5 vt A înfășură. 6 vt (Spc) A pregăti firele pentru înnăvădit. 7 vr (Reg; d. plante) A se dezvolta. 8-9 vtr (Ban; d. ochi) A (se) deschide larg. 10 vr (D. ființe) A se opri brusc. 11 vt (Spc) A răsuci caierul. 12 vt (Spc) A înfășură pânza țesută pe sul. 13 vr (Trs; îe) A (i) se ~ A i se face rău de prea multă mâncare.

învolba v vz învoalbe

învulbi v vz învoalbe

ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere.

ÎNVOLBA vb. I. v. învoalbe.

învolbà v. (Banat) a holba ochii. [Lat. VOLVERE, a rostogoli].

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a -á). Holbez.

învoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. și pl. învólbe

învolbá vb. ind. prez. pers. 1 învolb

ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învoalbe vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

învolbá (învolbéz, învolbát), vb. – 1. A înfășuras, a răsuci. – 2. (Refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (Refl.) A se învîrti. – 4. (Refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii și florile). – Var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. Lat. involvĕre (Pușcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, și it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a crește în bune condiții; a fi ceva din belșug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.

învoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre ființe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfășura, a învăli (a înfășura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a crește; (despre om) a încărna, a se înspița, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.