opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Pref. ne- + dumerire.

nedumerire sf [At: (a. 1643) BV I, 131 / V: (reg) ~do~, ~domi~ / Pl: ~ri / E: ne- + dumerire] 1 Mirare. 2 Încurcătură. 3 Șovăială. 4 (Rar; îlav) Cu ~ în neștire. 5 (Îal) Fără rost. 6 Fapt, aspect insuficient lămurit. 7 (Rar) Șaradă.

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Ne- + dumerire.

NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Uimire, nelămurire, mirare. Mi-a căzut, tremurînd, cu capul pe umărul meu drept... Nu plîngeam nici unul... Eram ca într-o nedumerire năprasnică. SADOVEANU, O. VIII 24. Mama, surorile, toți cei de față erau surprinși pînă la nedumerire de noua interpretare. CAMIL PETRESCU, U. N. 35.

nedumerire f. nesiguranță.

nedumeríre f. Lipsă de dumerire, nepricepere a unuĭ lucru.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).

NEDUMIRÍ vb. IV nedumeri.

nedomerire sf vz nedumerire

nedomirire sf vz nedumerire

nedumeri [At: SLAVICI, N. I, 159 / Pzi: ~resc / V: ~miri / E: drr nedumerit] 1 vt A face să fie nedumerit (1) Si: a mira, (înv) a scăndălisi. 2 vt A face să nu înțeleagă. 3 vt A pune în încurcătură. 4 vr (Reg) A se simți nedumerit, încurcat. 5 vr (Reg) A șovăi. 6 vr (Rar) A-și manifesta mirarea.

nedumiri v vz nedumeri

NEDUMIRÍ vb. IV v. nedumeri.

NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune (pe cineva) în nedumerire; a uimi. Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317.

A NEDUMERÍ ~ésc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit

Ortografice DOOM

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumeríri

nedumeríre s. f., g.-d. art. nedumerírii, pl. nedumeríri

nedumerire, -ri.

nedumerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 să nedumereáscă

nedumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumereáscă

Relaționale

NEDUMERÍRE s. 1. v. mirare. 2. v. nelămurire. 3. v. dezorientare.

NEDUMERIRE s. 1. mirare. (L-a cuprins ~.) 2. nelămurire. (Are o mică ~.) 3. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

NEDUMERÍ vb. v. mira.

NEDUMERÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi.

nedumeri vb. v. CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI.

NEDUMERI vb. a (se) mira, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă...)

A nedumeri ≠ a dumeri

Intrare: nedumerire
nedumerire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nedumerire
  • nedumerirea
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririle
genitiv-dativ singular
  • nedumeriri
  • nedumeririi
plural
  • nedumeriri
  • nedumeririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: nedumeri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumeri
  • nedumerire
  • nedumerit
  • nedumeritu‑
  • nedumerind
  • nedumerindu‑
 singular plural
  • nedumerește
  • nedumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumeresc
 (să)
  • nedumeresc
  • nedumeream
  • nedumerii
  • nedumerisem
a II-a (tu)
  • nedumerești
 (să)
  • nedumerești
  • nedumereai
  • nedumeriși
  • nedumeriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumerește
 (să)
  • nedumerească
  • nedumerea
  • nedumeri
  • nedumerise
plural I (noi)
  • nedumerim
 (să)
  • nedumerim
  • nedumeream
  • nedumerirăm
  • nedumeriserăm
  • nedumerisem
a II-a (voi)
  • nedumeriți
 (să)
  • nedumeriți
  • nedumereați
  • nedumerirăți
  • nedumeriserăți
  • nedumeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumeresc
 (să)
  • nedumerească
  • nedumereau
  • nedumeriră
  • nedumeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nedumiri
  • nedumirire
  • nedumirit
  • nedumiritu‑
  • nedumirind
  • nedumirindu‑
 singular plural
  • nedumirește
  • nedumiriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nedumiresc
 (să)
  • nedumiresc
  • nedumiream
  • nedumirii
  • nedumirisem
a II-a (tu)
  • nedumirești
 (să)
  • nedumirești
  • nedumireai
  • nedumiriși
  • nedumiriseși
a III-a (el, ea)
  • nedumirește
 (să)
  • nedumirească
  • nedumirea
  • nedumiri
  • nedumirise
plural I (noi)
  • nedumirim
 (să)
  • nedumirim
  • nedumiream
  • nedumirirăm
  • nedumiriserăm
  • nedumirisem
a II-a (voi)
  • nedumiriți
 (să)
  • nedumiriți
  • nedumireați
  • nedumirirăți
  • nedumiriserăți
  • nedumiriseți
a III-a (ei, ele)
  • nedumiresc
 (să)
  • nedumirească
  • nedumireau
  • nedumiriră
  • nedumiriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nedumerire, nedumeririsubstantiv feminin

etimologie:
  • Prefix ne- + dumerire. DEX '09

nedumeri, nedumerescverb

  • 1. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mira antonime: dumiri
    • format_quote Compatriotul acela de sus, de la camera 53 a hotelului «Molière», îl nedumerea cu totul. C. PETRESCU, A. 317. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „nedumerire”

Visit YouGlish.com