opțiuni
  • info

7 definiții pentru năpăstuitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care năpăstuiește pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.

năpăstuitor, ~oare [At: COD. VOR. 112/23 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: năpăstui + -tor] 1 a (Îvr) Care îndeamnă la rău. 2 a (Îvr) Care ispitește. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care face cuiva o nedreptate. 5-6 smf, a (Persoană) care asuprește Si: asupritor. 7-8 smf, a (Înv) (Persoană) care învinuiește pe nedrept Si: calomniator, defăimător.

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năpăstuitoáre (rar) (-tu-i-) s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre

năpăstuitoáre s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegritor, prigonitor.

năpăstuitor adj., s. v. ASUPRITOR. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR, DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PONEGRITOR. PRIGONITOR.

Intrare: năpăstuitoare
  • silabație: -tu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarea
plural
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarele
genitiv-dativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarei
plural
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoarelor
vocativ singular
  • năpăstuitoare
  • năpăstuitoareo
plural
  • năpăstuitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năpăstuitor, năpăstuitorisubstantiv masculin
năpăstuitoare, năpăstuitoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Persoană care năpăstuiește pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asupritor calomniator persecutor
    • format_quote Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267. DLRLC
etimologie:
  • Năpăstui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.