NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care năpăstuiește, persecutor; p. ext. calomniator. Mulți literați romîni au făcut feluri de disertații asupra începutului și a construcției limbii noastre... Nu aveau trebuință a iscodi sofisme ca să detune pre năpăstuitorii romînilor. NEGRUZZI, S. I 267.