2 intrări
16 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fărămat1 sn vz fărâmat1
fărămat2, ~ă a vz fărâmat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma. – V. fărâma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRÂMÁT1 s. n. Faptul de a (se) fărâma. – V. fărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărâmat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărâmat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fărâmat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. I, 68 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~uri / E: fărâma] 1-3 Fărâmare (1-3). 4 (Mpp; îvp) Numele unei boli care se manifestă prin dureri în tot corpul și prin epuizare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărâmat2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. 18 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~ați, ~e / E: fărâma] 1 Spart în bucățele. 2 Distrus. 3 (Fig) Nimicit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărmat2, ~ă a vz fărâmat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fărmat1 sn vz fărâmat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂRÎMÁT, -Ă, fărîmați, -te, adj. Spart, frînt, nimicit, dărîmat. Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărîmat Și plugul neferecat. ALECSANDRI, P. P. 298. – Variantă: fărmát, -ă (ȘEZ. I 69) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărîmat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fărâmát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fărâmát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂRÂMÁT adj. v. zdrobit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂRÎMAT adj. sfărîmat, zdrobit. (Un vas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fărmát, -ă, fărmați, -te, adj. – Zdrobit, spart, distrus: „Și cum l-a tot dus așa, tot s-a fărmat, tot s-a zgâriat, s-a înțepat” (Bilțiu, 1999: 191). – Var. a lui fărâmat (< fărâma) (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fărâmat, fărâmatăadjectiv
-
- Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărîmat Și plugul neferecat. ALECSANDRI, P. P. 298. DLRLC
-
etimologie:
- fărâma DEX '09 DEX '98
fărâmat, fărâmaturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) fărâma. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- fărâma DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.