opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboiá vb. I] – Din drâmbă.

DRÂMBOIÁ vb. I v. drâmboi2.

drâmba v vz drâmboi

drâmboi2 vi [At: KLEIN, D. 175 / V: ~bui, ~a[1], ~ba [2]/ E: drâmbă + -oi] 1 vi A cânta din drâmbă (1). 2 vr (Reg) A lăsa buzele în jos, ca pentru plâns. 3 vr (Reg) A-și manifesta supărarea, mânia. 4 vr (Reg) A boci. modificată

  1. ~a → ~a — Ladislau Strifler
  2. Eliminată mențiunea de Pl: ~i, întrucât cuvântul-titlu este verb. — Ladislau Strifler

drâmboia v vz drâmboi

drâmbui v vz drâmboi

DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă.

DRÎMBOÍ, drîmboiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se bosumfla; a se boci în gura mare. Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39.

drâmboì v. Mold. a se bozumfla: se codesc și se drâmboiesc CR. [Lit.: a sufla din drâmbă].

drîmboĭésc și -oĭéz (mă) v. refl. (d. drîmbă 1, pin aluz. la ținerea buzelor). Fam. Mă bosunflu. – Și -ăĭez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!drâmboi1 (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă drâmboiesc, 3 sg. se drămboiește, imperf. 1 sg. mă drâmboiam; conj. prez. 1 să mă drâmboiesc, 3 să se drâmboiască; imper. 2 sg. afirm. drâmboiește-te; ger. drâmboindu-mă corectată

drâmboí2 / drâmboiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se drâmboiéște / se drâmboiáză, imperf. 3 sg. se drâmboiá; conj. prez. 3 să se drâmboiáscă / să se drâmboiéze

drâmboí/drâmboiá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drâmboiésc, imperf. 3 sg. drâmboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drâmboiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRÂMBOIÉRE s. v. bosumflare, îmbufnare.

DRÂMBOÍ vb. v. bosumfla, îmbufna.

drîmboi vb. v. BOSUMFLA. ÎMBUFNA.

drîmboiere s. v. BOSUMFLARE. ÎMBUFNARE.

Intrare: drâmboiere
drâmboiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drâmboiere
  • drâmboierea
plural
  • drâmboieri
  • drâmboierile
genitiv-dativ singular
  • drâmboieri
  • drâmboierii
plural
  • drâmboieri
  • drâmboierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: drâmboi / drâmboia
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drâmboi
  • drâmboire
  • drâmboit
  • drâmboitu‑
  • drâmboind
  • drâmboindu‑
 singular plural
  • drâmboiește
  • drâmboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drâmboiesc
 (să)
  • drâmboiesc
  • drâmboiam
  • drâmboii
  • drâmboisem
a II-a (tu)
  • drâmboiești
 (să)
  • drâmboiești
  • drâmboiai
  • drâmboiși
  • drâmboiseși
a III-a (el, ea)
  • drâmboiește
 (să)
  • drâmboiască
  • drâmboia
  • drâmboi
  • drâmboise
plural I (noi)
  • drâmboim
 (să)
  • drâmboim
  • drâmboiam
  • drâmboirăm
  • drâmboiserăm
  • drâmboisem
a II-a (voi)
  • drâmboiți
 (să)
  • drâmboiți
  • drâmboiați
  • drâmboirăți
  • drâmboiserăți
  • drâmboiseți
a III-a (ei, ele)
  • drâmboiesc
 (să)
  • drâmboiască
  • drâmboiau
  • drâmboiră
  • drâmboiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • drâmboia
  • drâmboiere
  • drâmboiat
  • drâmboiatu‑
  • drâmboind
  • drâmboindu‑
 singular plural
  • drâmboiază
  • drâmboiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • drâmboiez
 (să)
  • drâmboiez
  • drâmboiam
  • drâmboiai
  • drâmboiasem
a II-a (tu)
  • drâmboiezi
 (să)
  • drâmboiezi
  • drâmboiai
  • drâmboiași
  • drâmboiaseși
a III-a (el, ea)
  • drâmboiază
 (să)
  • drâmboieze
  • drâmboia
  • drâmboie
  • drâmboiase
plural I (noi)
  • drâmboiem
 (să)
  • drâmboiem
  • drâmboiam
  • drâmboiarăm
  • drâmboiaserăm
  • drâmboiasem
a II-a (voi)
  • drâmboiați
 (să)
  • drâmboiați
  • drâmboiați
  • drâmboiarăți
  • drâmboiaserăți
  • drâmboiaseți
a III-a (ei, ele)
  • drâmboiază
 (să)
  • drâmboieze
  • drâmboiau
  • drâmboiară
  • drâmboiaseră
drâmba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drâmbui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drâmboiere, drâmboierisubstantiv feminin

drâmboi, drâmboiesc / drâmboia, drâmboiezverb

  • 1. regional A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boci bosumfla îmbufna
    • format_quote Ian să-i fi sculat [pe copii] la treabă, ș-apoi să-i vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc, zise mama. CREANGĂ, A. 39. DLRLC
etimologie:
  • drâmbă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.