opțiuni
  • info

21 de definiții pentru îmbufnare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

ÎMBUFNÁRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.

îmbufnare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: îmbufna] (Fam) Bosumflare.

ÎMBUFNÁRE s. f. Acțiunea de a se îmbufna; supărare.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.

îmbufna vr [At: GORJAN, H. II, 203/36 / V: (nob) ~unfa, ~uvna / Pzi: ~nez / E: în- + bufnă] (Fam) A se bosumfla.

ÎMBUFNÁ, îmbufnez, vb. I. Refl. A se supăra, a se bosumfla, a se posomorî. De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. ◊ Fig. Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161.

A SE ÎMBUFNÁ mă ~éz intranz. fam. A deveni ursuz ca urmare a acțiunilor sau vorbelor cuiva; a se bosumfla; a se oțeti; a se șifona. /în + bufnă

îmbufnà v. a face mutre, a se bozumfla. [V. bufnì].

îmbufnéz (mă) v. refl. (d. bufn-iță). Mă bosunflu, staŭ supărat și posomorît.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbufnáre (fam.) s. f., g.-d. art. îmbufnắrii

îmbufnáre s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări

îmbufná (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 îmbufneáză

îmbufná vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. și pl. îmbufneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUFNÁRE s. v. bosumflare.

ÎMBUFNÁRE s. v. supărare.

ÎMBUFNARE s. bosumflare, (pop. și fam.) țîfnă, (reg.) drîmboiere, (Olt. și Ban.) îmbonțare. (Stare de ~ a cuiva.)

îmbufnare s. v. SUPĂRARE.

ÎMBUFNÁ vb. v. bosumfla.

ÎMBUFNÁ vb. v. supăra.

ÎMBUFNA vb. a se bosumfla, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

îmbufna vb. v. SUPĂRA.

Intrare: îmbufnare
îmbufnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbufnare
  • ‑mbufnare
  • îmbufnarea
  • ‑mbufnarea
plural
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnările
  • ‑mbufnările
genitiv-dativ singular
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnării
  • ‑mbufnării
plural
  • îmbufnări
  • ‑mbufnări
  • îmbufnărilor
  • ‑mbufnărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbufnare, îmbufnărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îmbufna DEX '98 DEX '09

îmbufna, îmbufnezverb

  • 1. familiar A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bosumfla oțeti posomorî supăra șifona
    • format_quote De ce-ți zice Martalogul? Cellalt se îmbufnă și răspunse nemulțumit. – Nu mi-s scris așa. DUMITRIU, N. 181. DLRLC
    • format_quote Fiii de împărat... se îmbufnară de rușinea ce pățise. ISPIRESCU, L. 154. DLRLC
    • format_quote figurat Se îmbufnează vremea de ploaie. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
etimologie:
  • În + bufnă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.