doldora¹ ain, av [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: dor~, ~dura / E: tc doldur] 1-2 (De obicei urmat de determinări introduse prin pp „de”) Umplut peste măsură Si: umflat, înțesat, ticsit, (înv) bucsit. corectată

doldura ain vz doldora

dordora av vz doldora

DÓLDORA adj. invar. Umplut peste măsură, foarte înțesat, ticsit. Era voios și purta subsuoară un ghiozdan doldora. C. PETRESCU, C. V. 124. De, nea Chirilă, matale... ai hambarul doldora. REBREANU, R. I 281. Iată vezi, pîntecele meu e doldora. ȘEZ. III 130. ◊ (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lăzile de șițe de brad doldora de struguri de masă. DUMITRIU, N. 258. Ți-era hambarul doldora de grîne. De ce-aveai suflet negru ca un cîine? TULBURE, V. R. 13. Zornăia chimirul doldora de galbeni. STANCU, D. 21. Să te înfășori cu brîu roșu și să porți, înfiptă în brîu, punga doldora de gologani de-aramă. PAS, Z. I 13.

DÓLDORA adj. invar. 1) Care este plin peste măsură; umplut până la refuz; arhiplin. 2) (urmat de determinări cu prepoziția de) Care are o cantitate sau un număr mare (de ceva). Copac ~ de mere. /<turc. doldur

doldora adv. plin până în vârf: cu punga doldora de bani. [Origină necunoscută].

dóldora și dórdora adv. (turc. dóldur, plin). Vest. Fam. Țoașcă, unflat, foarte plin: burdufu dordora de apă (ChN. I, 214), cu punga doldora de banĭ. – Est. Rar. dóldură (Hogaș VR. 1909, 8, 235). Și doldúră: a curge doldúră, a curge vîjoĭ (șiroĭ), mult și neîntrerupt.

dórdora V. doldora.

!dóldora adj. invar., adv.

dóldora adj. invar.

DÓLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (~ de...)

DOLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (~ de...)

dóldora adj. – Umflat, îndesat, umplut, plin. Tc. doldur (Șeineanu, II, 160; Lokotsch 531). – Der. doldora (var. doldori, îndoldora), vb. (a umple, a îndesa), cf. tc. doldurmak „a umple.”