chisnovat, ~ă a vz chiznovat

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj. (Mold.; despre oameni) Poznaș, glumeț, bun de glume, mehenghi, hîtru; (despre manifestări ale omului) șăgalnic, comic. C-apoi drept ți-oi spune, domnule, că chisnovat om mai ești. HOGAȘ, M. N. 153. Tatăl meu... se însura cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, grasă și frumoasă... zicînd adese niște vorbe chisnovate. NEGRUZZI, S. I 246. – Variantă: chiznovăt, -ă adj.

CHISNOVÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care face glume; căruia îi place șaga; glumeț. /cf. ceh. kysny

chisnovat a. Mold. poznaș: vorbe chisnovate NEGR. [Cf. ceh KYSNY, ciudat].

chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.

chiznovat, ~ă a [At: LB / V: chisn~, ~vit, ~vaș / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Iuz) 1 Comic. 2 Ciudat. 3 Sucit. 4 Minunat.

CHIZNOVÁT, -Ă adj. v. chisnovat.

chiznovát, V. chisnovat.

chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte

chisnovát adj. m., s. m., pl. chisnováți; f. sg. chisnovátă, pl. chisnováte

chisnovat

CHISNOVÁT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

chisnovat adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Chisnovat ≠ morăcănos, pâclișit, posac

chiznovát (-tă), adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var. chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb. kyselű „acru” (cf. chiseliță), cf. sl. kisnǫti, sb. kisnuti „a se acri” (Berneker 687), bg. kislovat „acru” (Graur, BL, IV, 73), rus. kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc. kisni „ciudat” (Șeineanu, dicț.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat „acru”, cu sb., bg. čudnovat, čudnovit „ciudat, straniu.” Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (var. cisnova), vb. (Banat, a se beteji).

chiznovát, -ă, chiznováți, -te, adj. și s.m. și f. (pop.) 1. comic, hăzos, poznaș, bun de glume, mehenghi. 2. ciudat, sucit.