ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.

șaptelea, -tea [At: CORESI, EV. 425 / V: (îrg) ~tele, șea~, (pop) șep~ / E: șapte + le + a] 1 no (Precedat de art. „al”, „a”) Număr care se află între al șaselea și al optulea. 2-3 smf, a (Persoană, obiect etc.) care este a(l) șapte(le)a (1). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător (A luat a șaptea parte din bani). 5 no (La feminin; urmat de „oară” și adesea precedat de pp „pentru”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (A șaptea oară). 6 no (Rar; îs) A ~tea artă Cinematografia. 7 no (Pop; îlav) Pe glasul al ~ Cu voce ascuțită. 8 no (îe) A fi (sau a se crede) în al ~ cer A fi (sau a se crede) foarte fericit.

ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. – Șapte + le + a.

ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al șaselea și al optulea. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer v. cer² (3).

șeptelea, ~tea no vz șaptelea

AL ȘÁPTELEA a ~ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul șapte în ordinea numărării; care vine după al șaselea. ◊ A fi (a se crede) în ~ (sau al nouălea) cer a fi în culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /șapte + le + a

șáptelea (al ~) num. m., f. a șáptea; al VII-lea/al 7-lea, a VII-a/a 7-a

șáptelea (precedat de al) num. m., f. a șáptea

șéptelea (= șaptelea) num. ord. (f. șeptea)

(al) șaptelea, (a) șaptea.

șáptelea, șáptea num. ord. (În expr.) Pe glasul al șaptelea = cu voce ascuțită. ◊ A fi (sau a se crede) în al șaptelea cer = a fi (sau a se crede) foarte fericit. [Var.: șéptelea, șéptea num. ord.] – Din șapte + suf. -lea.

șéptelea, șéptea num. ord. v. șaptelea.