dexonline

info

17 definiții pentru înșfăca

din care

explicative (9)
morfologice (4)
relaționale (2)
etimologice (1)
specializate (1)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘFĂCÁ, înșfác, vb. I. Tranz. A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – Cf. bg. hváštam.

înșfăca vt [At: CREANGĂ, P. 24 / V: (înv) ~foca / Pzi: ~fac, (reg) înșfăc / E: bg хьащам] 1 A apuca brusc Si: a înhăța. 2 A prinde cu putere și cu violență.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNȘFĂCÁ, înșfác, vb. I. Tranz. A apuca brusc, a lua, a prinde cu putere (și cu violență). V. înhăța. Nici nu se odihniră, ci înșfăcară iar coasele. CAMILAR, N. II 387. Atunci încep taberele să furnice, vitejii încing paloșele, înșfacă sănețele și sulițile, strîng chingile. SADOVEANU, O. I 106. Cîrligele de oțel înșfacă blocul înroșit. SAHIA, N. 33. [Dănilă Prepeleac] înșfacă gînsacul și pleacă. CREANGĂ, P. 43. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Neamțul însă, nici una nici alta, înșfacă de urechi pe copil și trage și sucește, pînă i le sfîrtecă de-a binelea. REBREANU, R. II 42. S-a repezit la bătrîn, l-a înșfăcat de piept și l-a zguduit de două ori. POPA, V. 184. [Lupul] înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela, de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24. ◊ Refl. reciproc. Bătrînii s-au înșfăcat de piept, gata să se înjunghie. CAMILAR, T. 161. – Variantă: înfășcá vb. I.

A ÎNȘFĂCÁ înșfác tranz. A apuca brusc și cu putere; a înhăța. [Sil. în-șfă-] /în + bulg. hvatam

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

înșfăcà v. Mold. a înhăța: înșfăcăm noi ce mai avem și ne ducem CR. [V. șfac!].

înfășca v vz înșfăca

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNFĂȘCÁ vb. I v. înșfăca.

înfáșc, V. înșfac.

înșfác, a -á v. tr. (vsl. hvatati, a înșfăca. V. șfac, posfat și înhaț). Fam. Înhaț, apuc: hoțu a înșfăcat punga și a fugit, dar și gardistu l-a înșfăcat de ceafă. – Și înfașc (Munt. Pt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșfăcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșfác, 2 sg. înșfáci, 3 înșfácă, 1 pl. înșfăcắm; conj. prez. 3 să înșfáce

înșfăcá vb., ind. prez. 1 sg. înșfác, 2 sg. înșfáci, 3 sg. înșfácă; conj. prez. 3 sg. și pl. înșfáce

înșfăca

înșfac, -șfaci 2, -șface 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘFĂCÁ vb. v. înhăța.

ÎNȘFĂCA vb. a apuca, a înhăța, a lua, a prinde, (pop. și fam.) a căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agîmba, (Mold. și Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuși, a umfla. (~ în mînă o bîtă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înșfăcá (înșfác, înșfăcát), vb. – A apuca brusc, a înhăța. – Var. înfășca. Bg. hvaštam, faštam (Cihac, II, 148; DAR), cu pref. în-. După Giuglea, Dacor., III, 622, din gr. σφηϰόω „a strînge”, ceea ce pare mai puțin probabil.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înșfăcá, înșfăc, vb. tranz. – A prinde, a înhăța. – Din sl. hvatati (Scriban); din bg. hvaštam (DER, DEX, MDA).

Intrare: înșfăca

înșfăca verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT71) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înșfăca ‑nșfăca	înșfăcare ‑nșfăcare	înșfăcat ‑nșfăcat înșfăcatu‑ ‑nșfăcatu‑	înșfăcând ‑nșfăcând înșfăcându‑ ‑nșfăcându‑	singular	plural
		(a) înșfăca ‑nșfăca	înșfăcare ‑nșfăcare	înșfăcat ‑nșfăcat înșfăcatu‑ ‑nșfăcatu‑	înșfăcând ‑nșfăcând înșfăcându‑ ‑nșfăcându‑	înșfacă ‑nșfacă	înșfăcați ‑nșfăcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înșfac ‑nșfac	(să) înșfac ‑nșfac	înșfăcam ‑nșfăcam	înșfăcai ‑nșfăcai	înșfăcasem ‑nșfăcasem
	a II-a (tu)	înșfaci ‑nșfaci	(să) înșfaci ‑nșfaci	înșfăcai ‑nșfăcai	înșfăcași ‑nșfăcași	înșfăcaseși ‑nșfăcaseși
	a III-a (el, ea)	înșfacă ‑nșfacă	(să) înșface ‑nșface	înșfăca ‑nșfăca	înșfăcă ‑nșfăcă	înșfăcase ‑nșfăcase
plural	I (noi)	înșfăcăm ‑nșfăcăm	(să) înșfacăm ‑nșfacăm	înșfăcam ‑nșfăcam	înșfăcarăm ‑nșfăcarăm	înșfăcaserăm ‑nșfăcaserăm înșfăcasem ‑nșfăcasem
	a II-a (voi)	înșfăcați ‑nșfăcați	(să) înșfacați ‑nșfacați	înșfăcați ‑nșfăcați	înșfăcarăți ‑nșfăcarăți	înșfăcaserăți ‑nșfăcaserăți înșfăcaseți ‑nșfăcaseți
	a III-a (ei, ele)	înșfacă ‑nșfacă	(să) înșface ‑nșface	înșfăcau ‑nșfăcau	înșfăcară ‑nșfăcară	înșfăcaseră ‑nșfăcaseră

înfășca verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT71)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înfășca ‑nfășca	înfășcare ‑nfășcare	înfășcat ‑nfășcat înfășcatu‑ ‑nfășcatu‑	înfășcând ‑nfășcând înfășcându‑ ‑nfășcându‑	singular	plural
		(a) înfășca ‑nfășca	înfășcare ‑nfășcare	înfășcat ‑nfășcat înfășcatu‑ ‑nfășcatu‑	înfășcând ‑nfășcând înfășcându‑ ‑nfășcându‑	înfașcă ‑nfașcă	înfășcați ‑nfășcați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înfașc ‑nfașc	(să) înfașc ‑nfașc	înfășcam ‑nfășcam	înfășcai ‑nfășcai	înfășcasem ‑nfășcasem
	a II-a (tu)	înfașci ‑nfașci	(să) înfașci ‑nfașci	înfășcai ‑nfășcai	înfășcași ‑nfășcași	înfășcaseși ‑nfășcaseși
	a III-a (el, ea)	înfașcă ‑nfașcă	(să) înfașce ‑nfașce	înfășca ‑nfășca	înfășcă ‑nfășcă	înfășcase ‑nfășcase
plural	I (noi)	înfășcăm ‑nfășcăm	(să) înfașcăm ‑nfașcăm	înfășcam ‑nfășcam	înfășcarăm ‑nfășcarăm	înfășcaserăm ‑nfășcaserăm înfășcasem ‑nfășcasem
	a II-a (voi)	înfășcați ‑nfășcați	(să) înfașcați ‑nfașcați	înfășcați ‑nfășcați	înfășcarăți ‑nfășcarăți	înfășcaserăți ‑nfășcaserăți înfășcaseți ‑nfășcaseți
	a III-a (ei, ele)	înfașcă ‑nfașcă	(să) înfașce ‑nfașce	înfășcau ‑nfășcau	înfășcară ‑nfășcară	înfășcaseră ‑nfășcaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înșfăca, înșfacverb

1. A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență. DEX '98 DLRLC

sinonime: apuca prinde înhăța
- format_quote Nici nu se odihniră, ci înșfăcară iar coasele. CAMILAR, N. II 387. DLRLC
- format_quote Atunci încep taberele să furnice, vitejii încing paloșele, înșfacă sănețele și sulițile, strîng chingile. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
- format_quote Cîrligele de oțel înșfacă blocul înroșit. SAHIA, N. 33. DLRLC
- format_quote [Dănilă Prepeleac] înșfacă gînsacul și pleacă. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
- format_quote Neamțul însă, nici una nici alta, înșfacă de urechi pe copil și trage și sucește, pînă i le sfîrtecă de-a binelea. REBREANU, R. II 42. DLRLC
- format_quote S-a repezit la bătrîn, l-a înșfăcat de piept și l-a zguduit de două ori. POPA, V. 184. DLRLC
- format_quote [Lupul] înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela, de-i merg petecile. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
- format_quote reflexiv reciproc Bătrînii s-au înșfăcat de piept, gata să se înjunghie. CAMILAR, T. 161. DLRLC

etimologie:

cf. limba bulgară hváštam DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.