ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.

zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.

ZAHEREÁ, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahareá s. f.] – Din tc. zahire.

ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164^r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55^r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1^v; VP, 61^v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3^v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier¹. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier¹; CRB, 164^r; IM 1754, 1^v; VP, 55^r, 61^v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.

zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].

zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea¹. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).^[1]

ZAHAREÁ s. f. v. zaherea.

zaara sf vz zaherea

zaerea sf vz zaherea

zahara sf vz zaherea

zahare sf vz zaherea

zaharea sf vz zaherea

zahere sf vz zaherea

zahirea sf vz zaherea

zahrea sf vz zaherea

zăhărea sf vz zaherea

zeherea sf vz zaherea

zaharea s.f. v. zaherea.

ZAHAREÁ, s. f. v. zaherea.

ZAHARÁ s. f. v. zaharea.

ZAHAREÁ, zăhărele, s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante: zahereá, zahará s. f.

ZAHAREÁ, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zahereá s. f.] – Tc. zahire.

zahareà f. V. zaherea.

zahará, V. zaherea.

zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.

zahereá / zahareá (înv., reg.) s. f., art. zahereáua / zahareáua, g.-d. art. zaherélei / zaharélei; pl. zaheréle / zaharéle, art. zaherélele / zaharélele

zahereá/zahareá s. f., art. zahereáua/zahareáua, g.-d. art. zaherélei/zaharélei; pl. zaheréle/zaharéle

zahareá v. zahereá

zahareá v. zaherea

ZAHEREÁ s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

ZAHEREÁ s. v. furaj, nutreț.

ZAHEREA s. (IST.) (înv.) proviant. (~ pentru oștile otomane.)

zaherea s. v. FURAJ. NUTREȚ.

zahereá (-éle), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.

ZAHARÁ, zaharále, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.