optziuni
  • info

14 definitzii pentru merinde

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MERÍNDE merinde s. f. Hrana (rece) care o ia cineva cand pleaca la drum sau la lucru; p. gener. alimente hrana mancare. Lat. merenda.

MERÍNDE merinde s. f. Hrana (rece) care o ia cineva cand pleaca la drum sau la lucru; p. gener. alimente hrana mancare. Lat. merenda.

merinde sf [At: ANTIM P. 135 / V: (reg) ~rinda ~dine / Pl:~nzi (reg) ~duri ~nzuri / E: ml merenda] 1 (Pop) Hrana rece care o ia cineva cu sine cand pleaca la drum sau la lucru. 2 (Pgn) Hrana. 3 (Reg; pex) Nume generic dat alimentelor shi ustensilelor care servesc la prepararea mancarii sau la mancat care mireasa le aduce drept zestre in casa sotzului. 45 (Rar) Masa1 (3233).

MERÍNDE merinde s. f. (Mai ales la pl.) Hrana rece care o ia cineva cind pleaca la drum sau la lucru; p. ext. provizii de alimente; mincare. SHeile cu poclazile pentru calutzii cei pagi erau gata cu traistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU B. 105. A fost nevoit sashi ieie talpashitza spre Humuleshti lasind toate merindele sale in stapinirea noastra. CREANGA A. 102. Cird de fete shi neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI P. A. 121.

MERÍNDE ~ f. pl. Hrana rece luata la lucru sau la drum. /<lat. merenda

merinde f. pl proviziuni de drum. [Lat. MERENDA mancare intre pranz shi cina: romaneshte cu sensul generalizat].

merínde f. pl. (lat. merénda prinz d. merére a merita a cishtiga; it. merenda ojina prinz intermediar intre ameaza shi seara; pv. merendo vfr. marende sp. merienda. D. rom. vine ung. meringya rut. merinde slovac merenda). Proviziunĭ mincare luata pe drum. In Trans. shi Mold. nord e fem. sing. (k incaltzaminte): purtind merindea luĭ saraca (VR. 1911 8 222). P. pl. cp cu colinda.

merinda sf vz merinde

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

merínde s. f. art. meríndea g.d. art. meríndei; pl. merínde

merínde s. f. art. meríndea g.d. art. meríndei; pl. merínde

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MERÍNDE s. pl. v. aliment hrana mancare.

merinde s. pl. v. ALIMENT. HRANA. MINCARE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

merínda (merínde) s. f. Provizii. Var. merinde. Megl. mr. mirinde „ora de gustare” istr. merinde. Lat. merenda (Pushcariu 1059; CandreaDens. 1081; REW 5521) cf. it. merenda prov. merendo sp. merienda. Der. merindare s. f. (pinza shervet in care se aduc proviziile); merinzar s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. Din rom. provin rut. merendja merendaty pol. dialectal mierenda mierend(z)ać (Miklosich Wander. 10; Candrea Elemente 403; Berneker II 37) shi mag. meringya (Edelspacher 19).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

merínde s.f. pl. Provizii hrana rece care o ia cineva cand pleaca la drum. Lat. merenda „gustare de dupaamiaza” (Pushcariu CDDE cf. DER; SHaineanu Scriban DEX MDA). Cuvant rom. > ucr. merendá pol. dial. mierynda slov. merinda (Miklosich Candrea Berneker cf. DER) magh. meringya (Edelspacher cf. DER).

merínde s.f. pl. Provizii hrana rece care o ia cineva cand pleaca la drum. Lat. merenda „gustare de dupaamiaza”; Cuvant rom. preluat in ucr. (merendá) pol. (mierynda) slovaca (merinda) magh. (meringya).

Intrare: merinde
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merinde
  • merindea
plural
  • merinde
  • merindele
genitiv-dativ singular
  • merinde
  • merindei
plural
  • merinde
  • merindelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merinda
  • merinda
plural
  • merinde
  • merindele
genitiv-dativ singular
  • merinde
  • merindei
plural
  • merinde
  • merindelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

merinde, merindesubstantiv feminin

  • 1. Hrana (rece) care o ia cineva cand pleaca la drum sau la lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote SHeile cu poclazile pentru calutzii cei pagi erau gata cu traistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU B. 105. DLRLC
    • format_quote A fost nevoit sashi ieie talpashitza spre Humuleshti lasind toate merindele sale in stapinirea noastra. CREANGA A. 102. DLRLC
    • format_quote Cird de fete shi neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI P. A. 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.