vinclu sn [At: DDRF / V: (reg) venchel (Pl: venchele) ~cal (Pl: ~cale) ~nchel ~nchi ~la (Pl: ~le) sf ~cli s ~col (Pl: ~cole) ~cul (Pl: ~cule) ~cula sf ~ngal ~ngar ~nghel ~ngla (Pl: ~ngle ~ngluri) sf ~nglu (Pl shi: ~ngle) / S shi: win~ / Pl: ~ri ~le / E: ger Winkel (eisen haken) cf mg vinkli] 1 Unealta de lemn sau de metal formata din doua laturi fixate in unghi drept folosita in dulgherie in tamplarie in zidarie etc. pentru trasarea sau pentru controlul unghiurilor drepte Si: coltzar (12) dreptar¹ (1) echer (1) (reg) cot² (28) ghiunie. 2 (Reg) Coltzar cu limba. 3 (Tip; inv) Vingalac (1). 4 (Rar; if vinchel) Echer (pentru desen). 5 Piesa de lemn sau de metal cu doua aripi care formeaza intre ele un unghi drept folosita pentru consolidarea sau protejarea unui element de constructzie. 6 Bara metalica profilata in forma de L cu aripi egale sau inegale Si: corniera. 7 Fiecare dintre cele doua coltzuri de sus ale unei portzi de fotbal de handbal etc. 8 (Reg; pex) Fiecare dintre cei patru stalpi ashezatzi la coltzurile unei case tzaraneshti.

vinclu s.n. 1 Piesa de lemn sau de metal formata din doua laturi cu ajutorul careia se pot trasa sau masura unghiuri. 2 Bara profilata din metal alcatuita din doua aripi care formeaza intre ele un unghi diedru drept; fiecare dintre cele doua coltzuri de sus ale unei portzi de fotbal de handbal etc. • pl. uri. /<germ. Winkel.

VÍNCLU vincluri s. n. 1. Piesa de lemn sau de metal formata din doua laturi cu ajutorul careia se pot trasa sau masura unghiuri; coltzar. 2. Bara profilata din otzel sau din metale ushoare care are in sectziune doua aripi.

VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; coltzar. 2. Bara metalica profilata in forma de L cu aripi egale sau neegale; corniera. [< germ. Winkel].

VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; coltzar. 2. bara metalica profilata in forma de L cu aripi (ne)egale; corniera. (< germ. Winkel)

VÍNCLU ~ri n. tehn. 1) Echer cu care se construieshte sau se masoara un unghi. 2) Bara de metal care formeaza in sectziune un unghi. [Sil. vinclu] /<germ. Winkel

vínclu s. n. art. vínclul; pl. víncluri

vínclu s. n. art. vínclul; pl. víncluri

vinclu

vínclu vincluri s.n. Instrument confectzionat din doua segmente de lemn prinse la un unghi de 90° folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare necesare la fasonarea stalpilor shi la taiatul scandurilor (Nistor 1977). Din germ. Winkel „coltz ungher; echer vinclu” (DEX MDA).

vínclu uri s.n. Instrument confectzionat din doua segmente de lemn prinse la un unghi de 90° folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare necesare la fasonarea stalpilor shi la taiatul scandurilor (Nistor 1977). Din germ. Winkel.

vinclu vincluri s. n. (sport) locul de imbinare a stalpului shi a barei transversale a unei portzi de fotbal handbal polo hochei etc.

a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap a lovi (pe cineva) la cap.