vinclu sn [At: DDRF / V: (reg) venchel (Pl: venchele) ~cal (Pl: ~cale) ~nchel ~nchi ~la (Pl: ~le) sf ~cli s ~col (Pl: ~cole) ~cul (Pl: ~cule) ~cula sf ~ngal ~ngar ~nghel ~ngla (Pl: ~ngle ~ngluri) sf ~nglu (Pl shi: ~ngle) / S shi: win~ / Pl: ~ri ~le / E: ger Winkel (eisen haken) cf mg vinkli] 1 Unealta de lemn sau de metal formata din doua laturi fixate in unghi drept folosita in dulgherie in tamplarie in zidarie etc. pentru trasarea sau pentru controlul unghiurilor drepte Si: coltzar (12) dreptar¹ (1) echer (1) (reg) cot² (28) ghiunie. 2 (Reg) Coltzar cu limba. 3 (Tip; inv) Vingalac (1). 4 (Rar; if vinchel) Echer (pentru desen). 5 Piesa de lemn sau de metal cu doua aripi care formeaza intre ele un unghi drept folosita pentru consolidarea sau protejarea unui element de constructzie. 6 Bara metalica profilata in forma de L cu aripi egale sau inegale Si: corniera. 7 Fiecare dintre cele doua coltzuri de sus ale unei portzi de fotbal de handbal etc. 8 (Reg; pex) Fiecare dintre cei patru stalpi ashezatzi la coltzurile unei case tzaraneshti.