opțiuni
  • info

12 definiții pentru viforî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIFORÎ́, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

VIFORÎ́, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

viforî [At: COD. VOR.2 44r/14 / V: ~ra (Pzi și: 3 viforă), (îrg) vivo~, (înv) viho~, vihora, (reg) bihori, ~ri (Pzi: 3 ~rește), viora, vivora / Pzi: 3 ~răște / E: vifor] 1 viim A fi vânt puternic (cu ninsoare). 2 viu (D. vânt, furtună etc.) A sufla cu putere. 3 vtim (Înv; c. i. oameni) A-l bate viforul (2). 4 vtu (Reg; c. i. semănături; îf viora) A strica. 5 vt (Înv; fig) A provoca (cuiva) neliniște sufletească.

viforî vb. IV. intr. impers. (pop.) A sufla vînt puternic cu ninsoare; a viscoli. ♦ (intr. unipers.; despre vînt, furtună etc.) A sufla cu putere, a se năpusti cu violență. • prez.ind. pers. 3 -ăște. și vifora vb. I. /vifor + -î.

VIFORÎ́, pers. 3 viforăște, vb.. IV. Intranz. A fi furtună, vifor. V. viscoli. Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. – Variantă: viforá, pers. 3 viforează (PĂSCULESCU, L. P. 53, ANT. LIT. POP. I 490), vb. I.

A VIFORÎ́ pers. 3 ~ăște intranz. pop. A fi vifor; a viscoli; a spulbera. /Din vifor

vifora v vz viforî

vifora vb. I. v. viforî.

VIFORÁ vb. I v. viforî.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viforî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforắște, imperf. 3 sg. viforá, perf. s. 3 sg. viforî́; conj. prez. 3 sg. să viforáscă; ger. viforấnd; part. viforất

viforî́ vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. viforá; conj. prez. 3 sg. viforáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIFORÎ vb. 1. v. viscoli. 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

VIFORÎ vb. 1. a viscoli. (Afară ~.) 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

Intrare: viforî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viforî
  • viforâre
  • viforât
  • viforâtu‑
  • viforând
  • viforându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • viforăște
  • viforaște
 (să)
  • viforască
  • vifora
  • viforî
  • viforâse
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vifora
  • viforare
  • viforat
  • viforatu‑
  • viforând
  • viforându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • viforează
 (să)
  • viforeze
  • vifora
  • viforă
  • viforase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viforîverb

  • 1. popular A fi vifor, furtună, viscol. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: spulbera viscoli
    • format_quote Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. DLRLC
    • format_quote Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. DLRLC
etimologie:
  • vifor DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.