ULÉI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ulei³ sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri / E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos. 2 (Mun; Olt) Vas făcut din ulei³ (1). 3 Vas pentru spălatul rufelor. 4 Stup primitiv, dintr-un trunchi de copac scorburos sau cioplit Si: (reg) știubei¹. 5 (Lpl; îs) ~e de beton Tuburi de beton.

ULÉI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULÉI², uleie, s. n. 1. Trunchi de copac scorburos în care se păstrează anumite lucruri; p. ext. vas făcut dintr-un lemn scobit. Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285. 2. Stup, știubei de albine. Uleie cu albine ține două-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379.

ULEI² s.n. (ȚR.) Stup (sălbatic). Poți să asameni mînia rea cu ursul, carele foarte mănîncă la miare și vrind ca să o scoață din uleiu, albinele îl mușcă pe nas. FL. D 1700, 19^r. Etimologie: bg. ulej. Cf. ș t i u b e i.

2) uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ.

uleie sf vz ulei³

uleiu n. stup scobit într’un trunchiu de lemn pe care îl înfundă la un capăt: fumul din uleiu pe albine scoate. [Bulg. ULEĬ].

uléi² (trunchi de copac, vas, stup) (reg.) s. n., pl. uléie

uléi (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uléie

ulei

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

ULÉI s. v. stup.

ulei s. v. STUP.

uléi (-ie), s. n. – 1. Trunchi găunos. – 2. Stup făcut dintr-un trunchi găunos. Bg., rus. ulej, din sl. uliĭ (Cihac, II, 438), cf. slov. ulj, bg. ulijŭ.