stup² s [At: PORTZILE DE FIER 345 / Pl: ? / E: ns cf scr stup „stalp coloana”] (Reg) „Gramada de coceni de porumb”.

stup¹ [At: (a. 1588) CUV. D. BATR. I 209/20 / Pl: ~i (rar) ~uri sn / E: ns cf ngr στόπος] 1 sm Adapost natural de obicei un trunchi scorburos de copac sau confectzionat din paie din nuiele impletite sau scanduri etc. pentru albine unde acestea traiesc k o familie formeaza faguri in care depun ouale shi mierea. 2 sm Familia de albine din stup¹ (1). 3 sm Adapostul impreuna cu fagurii shi cu albinele din el Si: (pop) shtiubei¹ Vz matca. 4 sm (Reg; ie) Sa ne shada ~i Formula glumeatza cu care un oaspete este invitat de gazda sa ia loc sau sa (mai) stea. 5 sm (Reg; ils) ~ neretezat Avere (4). 6 sm (Ial) Moshtenire. 7 av In numar mare. 8 av In cantitate mare. 9 sm (Ent; reg) Albina (1) (Apis mellifica). 10 sm (Ent; reg; ic) ~galben Gargaun (1) (Vespa crabo). 11 sm (Ent; ic) ~tziganesc (sau ~deceimari) Bondar (1) (Bombus terrestris). 12 sm (Rar) Epitet depreciativ pentru o persoana scunda shi grasa.

STUP stupi s. m. 1. Adapost pentru albine facut dintrun trunchi de copac scobit dintro impletitura de nuiele de papura sau (astazi mai ales) din scinduri unde albinele formeaza fagurii shi depun mierea; p. ext. adapostul impreuna cu albinele shi cu fagurii; shtiubei. Imi intorsei ochii spre livada spre shirul perilor incarcatzi cu rod spre stupii rinduitzi in fund linga straturile cu flori bogate in miere shi parfum. C. PETRESCU S. 178. ◊ Fig. (Cu aluzie la activitatea depusa de albine) Te voi crutza caci imi eshti trebuitor k sa ma ushurezi de blastemurile norodului. Sint altzi trintori de care trebuie curatzit stupul. NEGRUZZI S. I 141. ◊ Expr. A fi (bogat) k un stup sau a fi (sau a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat a aduna multa avere. Pacat numai k nare vreo momitza sau vreun urs k sar face stup de bani. ALECSANDRI T. I 116. 2. Totalitatea albinelor dintrun stup (1) familie de albine. Asemenea k un stup de albine ariile roiau limpezi dulci clare in mintea lui. EMINESCU N. 69. In zadar inghetzi pamintul Ucizi florile shi stupii... In zadar imi pui povara De zapada shi de gheatza. Fie iarna fie vara Eu pastrez a mea verdeatza. ALECSANDRI P. A. 117. De la 1863 incoace stupii au inceput a se micshora intro proportziune considerabila. I. IONESCU M. 149. ◊ Miere de stup = miere de albine.

STUP ~i m. 1) Adapost (natural sau facut de oameni) pentru albine in care acestea produc mierea; shtiubei. ◊ A fi ~ de bani a avea foarte multzi bani. 2) Totalitate a albinelor dintrun stup; familie de albine. /<lat. stupus ngr. stópos

stup m. 1. locuintza facuta pentru cultura albinelor de obiceiu din trunchiuri de salcie shi plop din nuiele sau din paie rasucite; 2. fig. putred de bogat: s’ar face stup de bani AL. [Serb. STUP stalp (dupa forma oblonga a stupului); v. shtiubeiu].

stup m. (vgr. stýpos trunchĭ butuc. Cp. shi cu shtĭubeĭ). Trunchĭ scorburos de plop orĭ de salcie orĭ cilindru de vergĭ impletite shi lipite cu lut orĭ casutza de scinduri in care traĭesc albinele shishĭ depun mĭerea (V. captar urdinish). Toata mĭerea saŭ albinele dintr’un stup: a furat tot stupu. Adv. A fi bogat stup a fi stup de banĭ a fi plin de banĭ k stupu de miere. Fig. Iron. Persoana scunda shi grasa dop. SHtĭubeĭ pus la un izvor k sa adune apa. In est shi shtĭubeĭ in vest uleĭ. V. stupina.

stup s. m. pl. stupi

stup s. m. pl. stupi

STUP s. v. shtiubéi.

STUP s. (reg.) cosh coshnitza laditza matca shtiubei tirna ulei. (~ al albinelor.)

stup (pi) s. m. SHtiubei roi matca. Mr. stup. Sb. stup „stilp” din sl. stlŭpŭ stlŭbŭ (› stilp). Cf. sb. stublina stuga „trunchi gol de arbore” stub „coloana” fatza de rut. stub „trunchi gaunos”) caci un trunchi gol era forma curenta a stupului primitiv. Totushi acest etimon a fost respins shi sa preferat in general lat. *stupus < gr. στύπος (Meyer IF VI 121; Pushcariu Conv. Lit. XXXIX 50; Diculescu Elementele 463; REW 8334; Candrea) care nu pare mai convingator. Din aceiashi radacina sl. prin intermediul rut. deja citat provine shtiob s. n. (vas de lemn pentru laturi) shi de aici cu suf. dim. shtiubei s. n. (Mold. stup; Olt. Trans. albie troaca). Inrudirea intre stup shi shtiubei a fost pusa la indoiala datorita diferentzelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferentze existau deja in sl. Der. stupar s. m. (prisacar); stuparie s. f. (stupina; apicultura); stuparit s. n. (apicultura); stupina s. f. (prisaca); stupinitza s. f. (planta Platanthera bifolia P. chlorantha).

stup stupi s.m. 1. SHtiubei. 2. Deshiratura in partea de jos a poalelor tzaraneshti; incretzitura la poale in forma de romb (cf. fagurele de albina): „Lasatzimi mana dreapta / K sami ridic rochia / K sami slobod io stupii / Sami jeleasca parintzi” (Biltziu 1990: 174). Lat. *stypus < cf. gr. stupos (Meyer Pushcariu Candrea cf. DER; DEX); din vgr. stypos „trunchi butuc” (Scriban); cf. vgr. stópos (MDA).

stup i s.m. Deshiratura in partea de jos a poalelor tzaraneshti; incretzitura la poale in forma de romb (cf. fagurele de albina): „Lasatzimi mana dreapta / K sam ridic rochia / K sam slobod io stupii / Sam jeleasca parintzi” (Biltziu 1990: 174). Lat. *stypus; Cf. gr. stupos.