TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ♦ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.

tăpălagă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 22^r/27 / V: (îrg) tălp-, (reg) tălpăloa~, ~ligă / Pl: ~lăgi, ~age / E: ns cf mg talpalló] 1 (Înv) Încălțăminte de fier care se strângea pe picior cu șuruburi, folosită ca instrument de tortură. 2 (Reg) Încălțăminte mare și grosolană. 3 (Reg; lpl) Încălțăminte de pănură trasă iama peste ghete ca să le apere de zăpadă și să țină cald. 4 (Reg) Ciorap gros de lână, tălpuit cu postav, care servește drept încălțăminte pentru pescarii cu undița. 5 (Reg) Legătură înfășurată de hoți pe picioarele vitelor furate, pentruca pașii să nu lase unne. 6 (Trs) Picior mare, deformat. 7 (Trs; Mun; dep) Om care pășește greoi și apăsat, având laba piciorului mare. 8 (Reg) Picior de pasăre. 9 (Trs; Mun; dep) Om lipsit de energie. 10 (Reg) Creangă flexibilă a unui copac, cu care se leagănă copiii, încălecând-o sau prinzându-se de ea. 11 (Trs) Plantă asemănătoare cu urzica, folosită și în medicină.

TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.

TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Regional; și în forma tălpălagă) 1. Încălțăminte mare, urîtă, greoaie, grosolană. ♦ Picior mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. Ca să nu i se cunoască a doua zi urma încotro l-au dus, au încălțat pe bou în tălpălăgi și au venit cu el acasă. SBIERA, P. 254. – Variantă: tălpălágă s. f.

TĂPĂLÁGĂ ~ăgi f. înv. Înfășurătură la picioarele vitelor furate (pentru a nu se vedea urmele). /cf. ung. talpalló

tălpălagă sf vz tăpălagă

TĂLPĂLÁGĂ s. f. v. tăpălagă.

tăpălágă (reg.) s. f., g.-d. art. tăpălắgii; pl. tăpălắgi

tăpălágă s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi