12 definiții pentru tăbâltoc (s.n.)
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
Explicative DEX
TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.
TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
TĂBÂLTÓC1 ~oáce n. Sac umplut numai pe jumătate pentru a putea fi dus în spate. /cf. sl. tobolici
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂBÎLTÓC, tăbîltoace, s. n. (Mold.) Sac mic (care se umple numai pe jumătate pentru a putea fi cărat în spinare). Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. – Variantă: tăbultóc (SADOVEANU, F. J. 434) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂBULTÓC1 s. n. v. tăbîltoc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăbîltóc, V. tăbultoc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tăbâltóc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tăbâltóc (săculeț) s. n., pl. tăbâltoáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TĂBÂLTÓC s. v. săculeț, săcușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tăbîltoc s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tăbâltoc, tăbâltoacesubstantiv neutru
-
- Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. DLRLC
-
etimologie:
- taboleć DEX '98 DEX '09