SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț,^[1] săcușor. ♦ Sedilă². – Sac + suf. -uleț.

săculeț sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) (1-2) ~eață sf / Pl: ~e, ~i sm / E: sac + -uleț] 1-2 (Șhp) Sac (1) (mic) Si: săcotei (1-2), săcușor (1-2), (îrg) săculteț (1-2), (reg) săcui² (1-2), săculete (1-2), săcuț (1-2). 3 Conținutul unui săculeț (1) Si: săcotei (3), săcușor (3), (îrg) săculteț (3), (reg) săcui² (3), săculete (3), săcuț (3). 4 Săculețul (1) și conținutul lui Si: săcotei (4), săcușor (4), (îrg) săculteț (4), (reg) săcui² (4), săculteț (4), săcuț (3). 5-6 (Șîs ~ de mână) Sac (27, 30). 7 (Reg; îs) ~ul cașului Sedilă² (1). 8 (Mun; Dob; șîs ~ de cenușă, ~ de leșie) Sac (41). 9 (Pop) Perniță din pânză subțire, în care se pun diferite substanțe medicamentoase, care se aplică pe locul bolnav Cf sac (33). 10 (Atm; reg; pan) Scrot. 11 (Atm; rar; îs) ~ seminal Testicul. 12 (Med; înv; lpl) Varice.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; săculeț, săcușor. ♦ Sedilă². – Sac + suf. -uleț.

SĂCULÉȚ, săculețe, s. n. Diminutiv al lui sac; sac mic în care se țin diferite lucruri, în care se pune brînză la scurs etc. De coviltir atîrnau înăuntru pe ici, pe colo, săculețe cu de-ale mîncării. CAMIL PETRESCU, O. I 10. Aoleu, o punguliță!... Ba-i un săculeț cam greu! HASDEU, R. V. 10. Făina pentru mămăligă se ține în săculețe de pînză de cîlț. ȘEZ. V 5. ♦ Sacoșă în care țin femeile banii, batista etc. Cu un săculeț plin cu nimicuri femeiești pe o mînă... cucoana Marieta era gata de drum. HOGAȘ, H. 103.

SĂCULÉȚ ~e n. 1) (diminutiv de la sac) Sac mic (de celofan sau alt material), folosit pentru împachetarea cumpărăturilor; pachet. 2) pop. Traistă din pânză foarte rară pentru scurs brânza. /sac + suf. ~uleț

săculéț n., pl. e (d. sac. D. rom. vine ngr. sakkulltsa). Sac mic saŭ pungă maĭ mare. – În est săcultéț, n., pl. e și teáță, f., pl. -tețe.

săculeață sf vz săculeț

seculteț^[1] sn vz săculeț

săculéț s. n., pl. săculéțe

săculéț s. n., pl. săculéțe

SĂCULÉȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbâltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfâlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgârnă. (~ pentru scurs brânza.)

SĂCULÉȚ s. v. scrot.

SĂCULEȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfîlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgîrnă. (~ pentru scurs brînza.)

săculeț s. v. SCROT.