TUMBELÉCHI tumbelechiuri s. n. (Inv.) Toba mica de arama de forma semisferica care facea parte din instrumentele fanfarei turceshti. Din tc. dümbelek.

tumbelechi sn [At: GHICA S. 322 / V: (inv) tembelic ~bechi ~ehi / Pl: ~uri / E: tc dümbelek] (Inv) Toba mica de arama de forma semisferica care facea parte din instrumentele fanfarei turceshti.

TUMBELÉCHI tumbelechiuri s. n. Toba mica de arama de forma semisferica care facea parte din instrumentele fanfarei turceshti. Din tc. dümbelek.

TUMBELÉCHI tumbelechiuri s. n. (Turcism invechit) Toba mica de arama de forma semisferica facind parte din instrumentele meterhanelei. In tot timpul acestei ceremonii i batea in curte meterhaneaua cu surle cu tobe shi tumbelechiuri. GHICA S. A. 38. Varianta: tumbeléhi (FILIMON C. 59) s. n.

tumbeléchĭ shi elíc n. pl. urĭ (turc. tümbelekĭ shi ek d. pers. dümbelek toba mica d. tablek dim d. tabl toba. V. tabulhana). Vechĭ. Un fel de toba maĭ mica de arama (principalu instrument al meterhaneleĭ). SHi tumbechĭ (turc. tumbekĭ).

tumbelehi sn vz tumbelechi

TUMBELÉHI s. n. v. tumbelechi.

tumbelechiu n. un fel de tzimbala instrument principal al meterhanelei: in tot timpul acestei ceremonii i batea in curte meterhaneaua cu surle cu tobe shi tumbelechiuri GHICA. [Turc. TÜMBELEK tzimbala].

tumbeléchi (inv.) s. n. pl. tumbeléchiuri

tumbeléchi s. n. pl. tumbeléchiuri

tumbeléchi (iuri) s. n. Toba mica semisferica din fanfara turceasca. Tc. (per.) tümbelek (SHeineanu III 125) cf. ngr. τουμπελέϰι bg. tĭumbelek. Sec. XIX inv.