TÉMPLU temple s. n. Edificiu consacrat gazduirii unor divinitatzi shi destinat practicarii unui cult religios. ♦ Sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim. Din lat. templum fr. temple.

templu sn [At: AR (1829) 203²/3 / Pl: ~le (inv) ~ri / E: fr temple lat templum] Edificiu destinat practicarii cultului religios (la unele popoare din Antichitate astazi la mozaici la budishti etc.). 2 Loc de rugaciune. 3 Biserica monumentala.

TÉMPLU temple s. n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic budist etc.). Din lat. templum fr. temple.

TÉMPLU temple s. n. Edificiu destinat cultului religios (la unele popoare din antichitate sau astazi la mozaici la protestantzi etc.). Fundul templului se pierde sub un strat de umbra groasa. MACEDONSKI O. I 103. Se retrasera linishtitzi k shi cind ar fi ieshit dintrun templu. VLAHUTZA O. A. III 54. SHin doua laturi templul deschisea lui portale. EMINESCU O. I 98. ◊ Fig. Sa se inaltze un templu literar. MACEDONSKI O. I 49. Mii de stele argintii In nemarginitul templu ard k vecinice faclii. ALECSANDRI P. A. 115. Pl. shi: (invechit) templuri (BALCESCU O. II 11).

TÉMPLU s.n. Edificiu destinat cultului (in antichitate la greci la romani la egipteni sau astazi la evrei etc.). ♦ Loc de rugaciune; biserica (monumentala). [Pl. le luri. / < lat. templum].

TÉMPLU s. n. edificiu destinat cultului religios in antichitate shi (astazi) la mozaici budishti etc. (< fr. temple lat. templum)

TÉMPLU ~e n. 1) Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios. 2) Biserica monumentala. 3) fig. Loc sau edificiu unde are loc o actziune comparabila cu oficierea cultului religios. ~ al culturii. [Sil. templu] /<fr. temple lat. templum

templu n. 1. edificiu consacrat divinitatzii unei divinitatzi oarecare (v. baratzie biserica capishte geamie havra); 2. monument religios ridicat la Ierusalim de Solomon distrus de Nabucodonosor rezidit de Zorobabel refacut de Herod cel Mare shi distrus de Titu (70 d. Cr.); 3. se zice in special de bisericile neortodoxe protestante shi mozaice.

*témplu n. pl. e shi urĭ (lat. templum [dim. d. tempus timp] parte din cer taĭata de augur cu batzu luĭ perspectiva locu unde shedea el k sa observe zboru pasarilor templu. V. contemplu shi intimplu). Biserica pagineasca: vestitu templu al luĭ Solomon fu zidit in Ĭerusalim de la anu 1013 pina la 1006 in ainte de Hristos daramat de Nabuhodonosor zidit ĭar de Zorobabel shi daramat ĭar de imparatu roman Titu la 70 dupa Hristos. Fig. Dominiŭ: templu senin al shtiintzeĭ al arteĭ. V. baratzie capishte geamie havra pagoda.

témplu s. n. art. témplul; pl. témple

témplu s. n. art. témplul; pl. témple

TÉMPLU s. (BIS.) sinagoga (rar) havra. (Mozaicii merg sambata la ~.)

TEMPLU s. (BIS.) sinagoga (rar) havra. (Mozaicii merg simbata la ~.)