TÉMPLU temple s. n. Edificiu destinat cultului religios (la unele popoare din antichitate sau astazi la mozaici la protestantzi etc.). Fundul templului se pierde sub un strat de umbra groasa. MACEDONSKI O. I 103. Se retrasera linishtitzi k shi cind ar fi ieshit dintrun templu. VLAHUTZA O. A. III 54. SHin doua laturi templul deschisea lui portale. EMINESCU O. I 98. ◊ Fig. Sa se inaltze un templu literar. MACEDONSKI O. I 49. Mii de stele argintii In nemarginitul templu ard k vecinice faclii. ALECSANDRI P. A. 115. Pl. shi: (invechit) templuri (BALCESCU O. II 11).