SÚFLU sufluri s. n. 1. Respiratzie. ♦ Zgomot anormal avand caracterul unui shuierat perceput prin auscultatzie la nivelul anumitor organe (pleura plamani inima vase) in diferite boli. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistentza fizica (mare). 2. Adiere boare. 3. Masa de aer deplasata cu violentza (de explozia unei bombe) care poate provoca avarii shi distrugeri. 4. Fig. Avant elan insufletzire. Din fr. souffle.

suflu sn [At: GENILIE G. 129/5 / Pl: ~ri / E: fr souffle cf sufla] 12 Suflare (12). 3 Unda de presiune violenta produsa de obicei de o explozie care se propaga prin aer producand avarii distrugeri etc. 4 (Liv) Respiratzie (1). 5 Capacitate respiratorie mare. 6 (Pex) Rezistentza fizica (mare). 7 Zgomot caracteristic asemanator unui shuierat produs de anumite (partzi de) organe bolnave (pleura plamani ventricul inima etc.) perceptibil la auscultatzie. 8 (Fon; spc) Aspiratzie (3). 9 Emitere fortzata a unui flux de aer pe gura sau (rar) pe nari Si: suflare (22) suflat¹ (3). 10 Expirare puternica pentru a executa a realiza etc. ceva Si: suflare (23) suflat¹ (4). 11 (Ccr) Aer expirat. 12 (Pgn) Expiratzie (6). 13 (Liv; fig) Insufletzire. 14 Putere de inspiratzie. 15 Fortza creatoare.

SÚFLU sufluri s. n. 1. Respiratzie. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei inimii sau vaselor in diferite boli asemanatoare cu zgomotul facut de o coloana de aer sau de lichid impinsa cu fortza intrun canal ingust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistentza fizica (mare). 2. Adiere boare. 3. Masa de aer deplasata cu violentza (de explozia unei bombe) care poate provoca avarii shi distrugeri. 4. Fig. Avant elan insufletzire. Din fr. souffle.

SÚFLU sufluri s. n. 1. Respiratzie rasuflare. Ma mingaiea ta aripa shi suflul tau ushor. NEGRUZZI S. II 66. Cu suflu te suflu. SHEZ. V 143. ◊ Fig. TZara adormita deun mileniu De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU V. 69. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc in aparatul respirator sau in aparatul circulator (asemanator cu zgomotul facut de o coloana de aer sau de lichid impinsa cu fortza intrun canal ingust). ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistentza fizica. 2. Adiere boare. Frunzele gemeau la suflul melancolic a vintului. NEGRUZZI S. I 236. ◊ Fig. Peste amindoi parca trece un suflu de nebunie concentrata. CAMIL PETRESCU T. II 275. Un suflu de durere i cuprinse inima. BART E. 384. Din poema lui «Savonarola» alaturea cu vederi inalte iese un suflu de intolerantza de sectarism de renuntzare. GHEREA ST. CR. I 175. 3. Fig. Avint elan. Suflul innoitor care strabate shantierul se revarsa shi in conshtiintza oamenilor. V. ROM. martie 1954 318. Lui Nicolae Balcescu i sa atribuit «Cintarea Rominiei» opera de mare suflu poetic. SADOVEANU E. 53. 4. Aerul deplasat cu violentza de explozia unei bombe; curent de gaze in expansiune provocat de o explozie.

SÚFLU s.n. 1. Agitare a aerului (produsa de vant). ♦ Presiune exercitata de gazele rezultate din explozia unui exploziv. 2. (Med.) Zgomot cardiac care se observa in anumite boli de inima shi se aseamana cu zgomotul unor foale. [< fr. souffle].

SÚFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsa de vant). ◊ presiune violenta produsa de gazele unui exploziv. 2. zgomot cardiac care se observa in anumite boli de inima asemanator cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle)

SÚFLU ~ri n. 1) Curent slab de aer. 2) fig. Fortza insufletzitoare. ~l tineretzii. [Sil. suflu] /<fr. soufle

suflu n. (galicism) 1. suflare: suflul crud al lumii ast suflet veshtejeshte BOL.; 2. fig. putere de inspiratziune: suflul geniului (= fr. souffle).

1)* súflu n. pl. urĭ (fr. souffle). Barb. Insuflare suflare inspiratziune.

súflu (suflu) s. n. art. súflul; pl. súfluri

súflu s. n. (sil. flu) art. súflul; pl. súfluri

SÚFLU s. 1. suflare. (Dintrun ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 2. bataie suflare (inv. shi pop.) suflat (reg.) zalishte. (Sta in ~ul vantului.) 3. adiere boare pala suflare unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici un ~ de vant.)

SÚFLU s. v. ardoare avant elan entuziasm inflacarare infocare insufletzire pasiune patima pornire rasuflare respiratzie suflare.

SUFLU s. 1. suflare. (Dintrun ~ a facut sa zboare hirtia de pe masa.) 2. bataie suflare (inv. shi pop.) suflat (reg.) zalishte. (Sta in ~ vintului.) 3. adiere boare pala suflare unda (rar) scutur (Olt.) reveneala. (Nu se simtzea nici un ~ de vint.)

suflu s. v. ARDOARE. AVINT. ELAN. ENTUZIASM. INFLACARARE. INFOCARE. INSUFLETZIRE. PASIUNE. PATIMA. PORNIRE. RASUFLARE. RESPIRATZIE. SUFLARE.