stramoshesc ~easca a [At: NECULCE L. 296 / V: (rar) ~rem~ / Pl: ~eshti / E: stramosh + esc] 1 Care apartzine stramoshilor (2). 2 Privitor la stramoshi. 3 Specific stramoshilor. 4 Moshtenit de la stramoshi Si: parintesc strabun (8) stravechi (7) (rar) strabunic (6) (asr) strabunesc (4) (inv) tatanesc. 5 (Ivr) Ereditar (1).

STRAMOSHÉSC EÁSCA stramosheshti adj. Al stramoshilor; moshtenit de la stramoshi; stravechi. Din averea stramosheasca astazi nu mai am nimic Jefuit de camatarul cel sfruntat shi fara mila. MACEDONSKI O. I 9. Datina stramosheasca este k cea mai frumoasa fata din muntzi sa cinten ziua asta cintecul lui SHtefanvoda. ALECSANDRI T. II 10. Toate aceste vechi ramashitze a gloriei stramosheshti... le vizitam calauzit de un batrin mazil din Cotnari. NEGRUZZI S. I 184. Fa dar k domnia ta sa fie cu totul de pace shi de dreptate; impaca patimile shi urile dintre noi shi reintrodu in mijlocul nostru stramosheasca fratzie. KOGALNICEANU S. A. 110.

STRAMOSHÉSC ~eásca (~éshti) 1) Care apartzine stramoshilor; privitor la generatziile precedente; strabun; stravechi. 2) Care este transmis prin moshtenire; ancestral; moshtenit; ereditar. Obiceiuri ~eshti. /stramosh + suf. ~esc

stramoshesc a. moshtenit dela stramoshi: pacatul stramoshesc.

stramoshésc eásca adj. (d. stramosh). Al stramoshilor de la stramoshĭ: pacatu stramoshesc (original) obiceiurĭ stramosheshtĭ (traditzionale) moshie stramosheasca. V. ohabnic.

stremoshesc ~easca a vz stramoshesc

stramoshésc adj. m. f. stramosheásca; pl. m. shi f. stramoshéshti

stramoshésc adj. m. f. stramosheásca; pl. m. shi f. stramoshéshti

stramoshesc f. stramosheasca

stramoshesc sheasca.

STRAMOSHÉSC adj. 1. parintesc strabun (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~easca.) 2. (inv.) tatanesc. (Legea ~easca.)

STRAMOSHESC adj. 1. parintesc strabun (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~.) 2. (inv.) tatinesc. (Legea ~.)