STRABÚN A strabuni e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Stramoshesc; stravechi. 2. S. m. shi f. Strabunic (1). ♦ Razbunic stramosh (2). 3. S. m. shi f. Stramosh (1). Pref. stra + bun.

strabun ~a [At: POLIZU / V: (ivr) ~reb~ / Pl: ~i ~e / E: stra + bun] 12 smf a Tatal sau mama bunicului sau a bunicii consideratzi in raport cu stranepotzii Si: strabunic (1) stramosh (3) razbunic (rar) razbun¹. 3 smf Persoana care a trait cu cateva generatzii inaintea cuiva shi apartzine aceluiashi neam. 4 smf (Mpl) Generatzii anterioare inaintashi (care au vietzuit intro epoca indepartata) Si: predecesor parinte (1) stramosh (2) (ivr) mosh (inv) protoparinte (inv; asr) strabunic (1). 5 a Care apartzine strabunilor (3). 6 a Privitor la strabuni (3). 7 a Specific strabunilor (3). 8 a Moshtenit de la strabuni (3) Si: parintesc stramoshesc (4) stravechi (7) (rar) strabunic (6) (asr) strabunesc (4). 9 a Care este foarte vechi din vremea strabunilor Si: stravechi (1) (nob) strabunic (7).

STRABÚN A strabuni e adj. s. m. shi f. 1. Adj. Stramoshesc; stravechi. 2. S. m. shi f. Tatal ori mama bunicului sau al bunicii in raport cu stranepotzii lor; strabunic (1) razbunic stramosh (2). 3. S. m. shi f. Stramosh (1). Stra + bun.

STRABÚN² A strabuni e adj. 1. Stramoshesc. Iar dupa datina strabuna Cind i intinzi paharul plin El nu bea pina ce inchina SHi varsa jos un strop de vin. IOSIF PATR. 23. Gloria strabuna pe stramoshi cinsteshte: In zadar nepotul cu ea se faleshte Cind e cum sentimpla un om de nimic. ALEXANDRESCU M. 324. 2. Stravechi. Eu va sarut paretzi strabuni Pe varul vost’ scobit de ploaie. GOGA P. 22. Domnitza aste scule strabune le primeshte SHin semn de multzumire cu ele te gateshte. ALECSANDRI T. II 93.

STRABÚN¹ ~a (~i ~e) shi substantival (despre persoane) Care apartzine generatziilor precedente; privitor la generatziile precedente; din vremuri foarte indepartate; stramoshesc; stravechi. Glie ~a. /stra + bun

strabun m. pl. 1. parintzii parintzilor noshtri; 2. cei ce au trait inaintea noastra. [V. bun]. ║ a. moshtenit dela strabuni: datini strabune.

strabún a s. (stra shi bun bunic). Rar. Stramosh. Adj. Stramoshesc.

strabún adj. m. s. m. pl. strabúni; adj. f. s. f. strabúna pl. strabúne

strabún adj. m. s. m. pl. strabúni; f. sg. strabúna pl. strabúne

STRABÚN adj. s. 1. adj. parintesc stramoshesc (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~.) 2. s. pl. parintzi (pl.) stramoshi (pl.). (Datina ramasa de la ~.) 3. s. strabunic stramosh (inv.) protoparinte. (E un ~ deal meu.) 4. adj. stravechi (inv.) strabunesc. (Datina ~.)

STRABUN adj. s. 1. adj. parintesc stramoshesc (inv.) strabunesc. (Sa ne aparam moshia ~.) 2. s. pl. parintzi (pl.) stramoshi (pl.). (Datina ramasa de la ~.) 3. s. strabunic stramosh (inv.) protoparinte. (E un ~ deal meu.) 4. adj. stravechi (inv.) strabunesc. (Datina ~.)