opțiuni
  • info

10 definiții pentru sinălău

Explicative DEX

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.

sinălău sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68 / V: (reg) ~nal~ / Pl: ~laie, (rar) ~ăie / E: mg színelö] (Ban; Trs) Cuțit de tăbăcărie pentru răzuirea pieilor Si: cuțitoaie (1), mezdrea.

SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Regional; și în forma sinăleu) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mînere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. – Variantă: sinăléu s. n.

sinalău2 sn vz sinălău

SINĂLÉU s. n. v. sinălău.

Ortografice DOOM

sinălắu (reg.) s. n., art. sinălắul; pl. sinăláie

sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie

Relaționale

SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.

sinălău s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.

Etimologice

sinălắu (-láie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.

Intrare: sinălău
sinălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinălău
  • sinălăul
  • sinălău‑
plural
  • sinălaie
  • sinălaiele
genitiv-dativ singular
  • sinălău
  • sinălăului
plural
  • sinălaie
  • sinălaielor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinăleu
  • sinăleul
plural
  • sinăleie
  • sinăleiele
genitiv-dativ singular
  • sinăleu
  • sinăleului
plural
  • sinăleie
  • sinăleielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinălău, sinălaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cioplitoare cuțitoaie
    • format_quote Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.