5 definitzii pentru sfulgera
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
sfulgera[1] viim [At: GRAUR E. 144 / Pzi: 3 sfulgera / E: s + fulgera] (Rar) A fulgera (1). corectata
- In original accentuat incorect: sfulgera — LauraGellner
2) fúlger a á v. intr. (d. fulger 1 saŭ lat. fulgerare ild. fulgurare; it. folgorare). Produc fulgere: Dumnezeŭ fulgera. Fig. Trec rapede: o ideĭe va fulgerat pin cap. V. impers. Se produc fulgere: uĭtete cum fulgera! V. tr. Lovesc cu fulgeru orĭ cu alt lucru omoritor trasnesc: artileriaĭ fulgera pe dushmanĭ. Fig. Privesc amenintzator grozav: la fulgerat cu privirea. In Serbia sf.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
sfúlger v. V. fulger.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SFULGERÁ vb. v. fulgera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
sfulgera vb. v. FULGERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Intrare: sfulgera
verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)