2 definitzii pentru sdruncina
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
sdruncinà v. 1. a scutura tare vorbind de o trasura ce merge pe un loc pietros; 2. a sgudui: s’a sdruncinat casa; 3. fig. a turbura foarte: shia sdruncinat mintzile sanatatea. [Dintr’un primitiv sdrucì: cf. it. SDRUCCIOLARE a aluneca].
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sdrunciná (n at) vb. 1. A perturba a altera a mishca. 2. A scoate din tzitzini a sparge a fringe. 3. A shubrezi a debilita. 4. A scutura. Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąčiti „a perturba” sŭdrąčiti „a imblinzi” cu suf. expresiv ina k clati(na) timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gresh: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre printro forma *extrūcĭnāre (Candrea Éléments 858; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea GS VII 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea Dacor. II 780) din *exderuncināre (Pascu I 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer BL XIV 49). Der. sdruncin s. n. (scuturatura); sdruncinatura s. f. (scuturatura).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
| verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||