SACRILÉGIU sacrilegii s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire pangarire. [Var.; (inv.) sacriléj s. n.] Din fr. sacrilège lat. sacrilegium.

sacrilegiu sn [At: LB / V: (inv) ~eghiu ~ej (reg) ~egi / E: lat sacrilegium fr sacrilège] 1 (Liv) Fapta profanatoare. 2 (Reg; is) ~ mic Ultima sambata din postul de Pashti in care se fac pomeni (shi slujbe religioase) pentru mortzi. 3 (Reg) Sarbatoarea moshilor de iarna.

SACRILÉGIU sacrilegii s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire pangarire. [Var.: (inv.) sacriléj s. n.] Din fr. sacrilège lat. sacrilegium.

SACRILÉGIU sacrilegii s. n. Profanare a lucrurilor sfinte p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire pingarire. Copiii cutezara sa ceara... inlocuirea cu doua tablouri mai apropiate de moda artistica a timpului. Ideea fusese insa respinsa de Elena shi Constantin Lipan cu indignare k un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU C. V. 90. Varianta: sacriléj (CARAGIALE S. U. 84) s. n.

SACRILÉGIU s.n. Necinstire profanare a unui lucru considerat sfant a unui lucru deosebit de scump. [Pron. giu var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium it. sacrilegio fr. sacrilège].

SACRILÉGIU s. n. necinstire profanare a unui lucru considerat sfant sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium fr. sacrilège)

SACRILÉGIU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pangarire. [Sil. sacrilegiu] /<lat. sacrilegium fr. sacrilege

sacrilegiu n. 1. pangarirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demna de veneratziune.

* sacrilégiŭ n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegiŭ.

sacrileghiu sn vz sacrilegiu

sacrilegi s vz sacrilegiu

sacrilej sn vz sacrilegiu

SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.

sacrilégiu (sacri) [giu pron. gĭu] s. n. art. sacrilégiul; pl. sacrilégii art. sacrilégiile (gii)

sacrilégiu s. n. (sil. cri) [giu pron. gĭu] art. sacrilégiul; pl. sacrilégii art. sacrilégiile (sil. gii)

sacrilegiu

sacrilegiu gii.

sacriléj (= sacrilégiu) s. n. pl. sacriléjii

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)

SACRILEGIU s. 1. batjocorire necinstire pingarire profanare spurcare violare (inv. shi pop.) prihanire. (~ unui loc considerat sfint.) 2. impietate. (A comis un ~.)